Am fäcut-o la T.R., 1979-1980, la U.M. 01256 Caracal (lângä garä). Mi-au fost colegi de pluton Nae Caranfil (dormea în patul de deasupra mea, în grupä stätea lângä mine), Radu Caranfil, Dimitrie Vitanidis, Adrian Päduraru, Dan Bädäräu, Bogdan Gheorghiu, Cristian Rotaru, Cristian Comeagä. Excelentul
"E pericoloso sporgersi" al lui Nae a fost conceput acolo - multe dintre secventele cu militari sunt inspirate din realitate, în frunte cu aia cu: "Ai vorbit, te-am notat!" - si, desigur, unele chiar acolo au fost filmate (exterioarele teatrului, de pildä).
In ceea ce mä priveste, tot timpul am corespondat sustinut cu fost colegi de liceu ajunsi în alte unitäti; imediat dupä liberare, am cules din scrisorile lor toate fragmentele care relatau întâmpläri din armatä si le-am organizat într-un volum intitulat
"A.M.R. 275 - Märturii despre un contingent de teristi". Evident, nu l-a publicat nimeni, desi Tudor Caranfil, care l-a savurat, si acum îmi mai spune adesea cä ar trebui sä-l tipäresc. Poate, într-o zi...
In orice caz, subiectul e mustos, si sigur voi contribui si eu la acest topic.
Pentru început, o micä întâmplare nu comicä, dar de actualitate.
Spre finalul termenului, câtiva dintre noi, I.A.T.C.-istii, ne împrieteniseräm cu noul furier al comandantului de regiment (colonelul Paul Petrisor - R.I.P.), un soldat de la trupä, din Focsani: Petru Dumitru. Dupä câteva luni, când eram în anul întâi de facultate, venind într-o misiune la Bucuresti, ne-am întâlnit si l-am gäzduit o noapte; cu alt prilej, s-a nimerit ca si el si colonelul sä fie internati în Spitalul Militar Central, si m-a dus în vizitä la fostul meu comandant.
Recent, m-a gäsit pe net, dupä aproape treizeci de ani de despärtire. S-a stabilit la Bruxelles de zece ani si lucreazä la Comisia Europeanä. Alaltäieri, ne-am reväzut la o bere.
It's been nice.