[PoliFanAthic]

Si totusi, in ciuda faptului ca e lent si cam semi-obscur moraliceste, n-am putut sa nu ma gandesc la el cand stateam in pat asteptand sa adorm sau cand traversam patria catre locul de munca.

Cat despre scopul ei in a-l aduce pe Ludovic cu ea, mi s-a parut atat o necesitate contextuala, cat mai ales o necesitate personala. Imi place ca personajul principal nu e dintr-o culoare, sau macar nu este transpus asa (drept un fel de justitiar nepatat), ca e tare disimulatoare Vitoria Lipaneste intr-un sens nebanuit de captivant. Si nu retin ca ea sa-i fi deconspirat identitatea tatalui, ci el o face, deci consecventa ar ramane in picioare.

Suprimarea acelui eveniment mi se pare rezonabila, in conditiile in care presupun ca vrei sa aperi ceea ce ai - si, totusi, avea o familie. Crestineste vorbind, traiesti cu suferinta, nu vad care e contradictia si nici cum erodeaza fundamentul filmului. De fapt, nu vedem mare lucru despre viata protagonistei inainte de cele ce se intampla, cel mult acele doua scene cu fetita vesela care o zareste pe camp si in padure, simbolica pentru inocenta pierduta sau cum, deci eu nu as judeca meschinarismul din ea, presupunand ca a trait nepasatoare de cele intamplate. Iar odata ce pierde practic tot, mai putin plodul, se vede impinsa la limita si procedeaza in consecinta - mi se pare destul de clasica motivatia personajului. Chiar mai mult, apreciez ca nu traieste doar pentru plod, ci pentru viata pe care o are, pentru barbatul pe care il iubeste, etc.

Nu stiu de ce te-a suparat asa de rau filmul asta. Chiar daca are cateva stangacii mai deranjante, compenseaza mai mult decat suficient prin lucrurile enumerate chiar de tine: peisaje (implicit, anumite momente ale atmosferei) si partea de final. Scena din barca m-a marcat drept fiind foarte poetica si excelent transpusa, as zice chiar ca e o scena cat un film.

Moartea din final, atat a ei cat si a sotiei tatalui, confirma toate lectiile cunoscute despre razbunare, anume ca ea este de prost augur pentru toti cei implicati. Da, se putea face mai bine, mai mult, mai profund, dar asta nu distruge filmul.

Iar scena de final, premonitorie asa cum era ea, m-a impins pe mine inspre o suspendare a realitatii.

Per total, cu siguranta un film care mi-a captat atentia intr-o masura mult mai insemnata decat as fi putut presupune ca o va face.