|
Ilustra.films, tu ai citit ce ai scris?
Vreau să zic, tu ai fi citit pogonul de text de mai sus, dacă l-ar fi fost scris altul?
Sunt convins că nu!
Eram foarte curios dacă-l va citi cineva. Constat că nu l-a citit.
Eu te înţeleg, nu ai avut timp să scrii mai puţin. Să sistematizezi, să sintetizezi, să selectezi...
Nici eu nu am timp, sper să mă înţelegi, aşa că nu l-am citit.
Am citit primele două rânduri. Nu ştiu dacă ai reuşit într-adevăr să-ţi vezi filmul „cu ochii unui critic ce critică”, şi mai ales „în mod constructiv”. Dar bănuiesc eu că nu. Asta după entuziasmul cu care ai scris atâta amar de text.
Nu am văzut nici filmul, decât pe sărite. Nu trebuie să mănânci toată ciorba ca să poţi aprecia dacă e bună. Din păcate, nu ştiu dacă ştii, filmul se vede dublu lat. Aşa că majoretele tale româneşti se văd pătrate pe ecran.
Am urmărit o bună parte din autointerviu. Nu mi se pare deloc modest să spui tu despre tine că eşti „un om dedicat filmului”. Spui, cel mult, că te pasionează, deşi asta ar trebui să se vadă din rezultatul final. Nici credinţa ta că filmul „va fi foarte apreciat” nu se justifică. Poţi să-ţi exprimi speranţa, sau dorinţa să fie apreciat.
După cum spui chiar tu, mesajul filmului e clar, nu te droga, pentru că drogul duce la moarte. Toţi ştim acest lucru, şi totuşi tinerii se droghează. De ce?
Eu sunt convins că filmul şi lupta împotriva drogurilor e ca o frecţie la un picior de lemn. Doar coerciţia poate avea ceva rezultate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm. Am văzut filme extraordinare, chiar şi în serialul Clona este abordată această temă, dar cu mult profesionalism. Amatorismul compromite ideea în sine.
Un film despre droguri trebuie să fie „un pic deosebit” cum zici tu, dar nu prin faptul că este realizat cu liceeni. Când jocul interpreţilor este atât de fals, filmul nu poate fi convingător. Nu e vorba numai de actori. De exemplu, personajul este beat fleaşcă, nu-şi poate ţine ochii deschişi şi fruntea sus, iar operatorul filmează rotit coroana copacilor. Sau, cum poţi fi convingător, când personajul doar se preface că se injectează!? Nu mai spun de ideea de a-l înţepa în somn pe acel tânăr!
Toate acestea nu pot fi rezolvate decât printr-un scenariu inteligent, adecvat condiţiilor de producţie. Nu înţeleg în ce a constat munca ta de două luni la scenariu...
Ca să fii luat în seamă, când tema este impusă şi atât de vastă, trebuie să ieşi în evidenţă cu ceva.
Este de preferat să înveţi din greşelile altora, dar, acum, dacă tot le-ai făcut, poţi învîţa şi din greşelile tale.
Constat că nu ai catadicsit să vezi „Cineclubul d’altădată”, în „Atelierul de scenaristică”, aşa că nu ar trebui să fii supărat că nimeni nu a luat în seamă postarea ta. Pe acest forum, fiecare e pentru el însuşi...
|