Cum promisei...
Originally Posted by Dragomara:
@ Pitbull - îmi poţi spune şi mie, în detaliu, şi fără comparaţii, te rog, când şi unde, şi mai ales ce te-a impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm  în timpul, şi eventual după, ce-ai vizionat acest film?!
şi care este, fratele meu, rolul scenelor acelora interminabile în care nu se întâmplă absolut nimic?! |
M-a "impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm" atmosfera apäsätoare, cenusie, cu orizonturi închise, abordatä prima oarä în
"A.F.S.N.A.F." (o descrisesem si în analiza aceluia), dar aici dezvoltatä, amplificatä, devenind personaj, stare, argument... Este exact lumea noasträ, a românilor, din acesti ani - în plan exterior si interior.
Si felul cum o pagineazä filmic: culorile (acele studii în griuri, cu pete de culoare viu-zadarnice), compozitiile (Keepy n-a înteles trimiterea mea la Bruegel - dar e cât se poate de justificatä! Am remarcat-o la prima vizionare, am studiat-o atent, iar dupä conversatiile cu Cornel m-am convins: meticulos si elaborat cum îl stim, el a observat toate acele spatii si, färä sä intervinä scenografic aproape deloc, le-a valorificat prin pozitionarea camerei, optând pentru feluritele unghiuri, cadraturi, geometrii, miscäri - acel halucinant drum pe strada care trece dealul...! - etc.)
Si felul cum se vede si se comportä actorii, în acel decor - din nou, am simtit în Dragos Bucur (dar nu numai) elemente esentiale ale umanitätii noastre... Ca sä caut un exemplu: propriile mele preumbläri (nu fizice, ci cerebrale si emotive) prin societatea asta care nu se mai umanizeazä o datä, drumurile care nu duc nicäieri, asteptärile (lui Godot...!!!), deceptiile...
Si falsa comunicare cu Anca... Falsul refugiu pe care ni-l oferä cei apropiati, cu bietele lor tembelisme inocente... Asemenea, relatiile cu colegii - discutia cu procurorul; controversa cu Costi (wow, Cosmin Selesi, cât adevär, câtä profunzime, în acel crochiu de portret al functionarului cumsecade dar cu hachite si nesuferit de insolent)... Tot timpul, Cornel îmi oferea imagini, stäri, compozitii, rapeluri, din viata mea (si eu nu sunt politist, n-am 30 si-un pic de ani, nu stau la Vaslui!), în tot ce are ea mai definitoriu - deci, dintr-a mea, si nu numai: dintr-a oricärui om normal träitor în spatiul si timpul nostru, aici si acum... Asta se cheamä ESENTIALIZARE, si ocupä un loc central în constructia artisticä.
...Si, desigur, dupä ce m-a purtat asa o orä si ceva, dupä ce m-a manipulat, m-a terorizat, m-a încins mai-mai sä plesnesc, mi-a servit-o p-a mai rea: aia cu Anghelache! Adicä, WOW! In Anghelache am regäsit profesori de-ai mei de demult, si de-ai lui Collins de-acum câtiva ani, administratori de bloc, magistrati... si nu numai! Sefi de-ai prietenilor si cunoscutilor, pe care i-am imortalizat în treacät... Parlamentari, demnitari, redactori-sefi sau patroni de editurä... O-ho-ho...!
Si ajungem aici si la alta dintre marile si regretabilele greseli ale lui Keppy, care n-a perceput unitatea structuralä a filmului, si-l crede rupt între "filaje" si "Anghelache" (cu "Mirabela" si ea pe-acolo pe undeva). Vai de mine si de mine...! Päi CUM ar fi functionat atât de kafkian, de halucinant, secventa Anghelache, dacä înainte nu mä pregätea pe-ndelete, nu mä bätea ca pe un snitel, nu mä tinea la fezandat, la saramura tuturor celorlalte secvente (Christoase, täcänitul äleia pe keyboard - parcä-mi täcänea pe creier! Erau acolo atâtea si atâtea täcäneli, de la litaniile aurolacilor din metrou, trecând peste obsesiile unora de pe-aici de pe forumuri, si pânä la platitudinile unor Ilici sau Vadim...)
...Si tot asa. Iti dai seama cä pot continua la nesfârsit, acum cä m-am încälzit (chiar, nici nu stii cât îti multumesc, Drago - gratie invitatiei tale, am reträit din nou o pärticicä din acele ore divine de vizionare), dar sper cä ti-am oferit mäcar partial, si cât am putut de adecvat, räspunsul pe care-l asteptai. M-am sträduit sä evit excesele analitice si referentialitätile, sä-ti redau propriile mele perceptii, spontane, neadulterate, neprelucrate, anterioare oricäror reflexii si interactiuni - dar, de, pe ici, pe colo, mi-au mai scäpat (trimiterile la
"A.F.S.N.A.F.", la Bruegel, la Beckett, la Kafka)... Om suntsi eu. Sper cä nu te-au supärat prea tare. (Si, oricum, erau auxiliare, nu decisive.)
(...Si implicit ti-am dat si explicatia a doua: de ce era nevoie ca acele cadre sä fie atât de lungi; päi dacä erau mai scurte, sau mai dinamice, sau mai mobilate, rezultatul lor artistic ar fi fost cu totul altul; si mä fäceau sä mä simt altfel, si altfel as fi receptat finalul - si tot filmul).