|
In carte, lucrurile sunt mai clare decat in film. Urasc finalul la 2001, cu toata simbolistica sa, parca e rupt pur si simplu de restul filmului. O secunda se uita in monolitul ala, pe urma e intr-o camera, pe urma se vede pe sine batran, pe urma batranul se vede pe sine murind, pe urma muribundul vede monolitul , pe urma monolitul vede fatul, WTF? In carte, Bowman calatoreste prin monolit, care e un fel de stargate in lumea celor ca au trimis monolitul, si astia il transforma intr-o entitate nemuritoare. Pe urma se intoarce asta pe Pamant si distruge toate armele nucleare, si exact ca acea primata de la inceput, care a fost transformata de monolit in cea mai puternica fiinta de pe Pamant, asa si acum, Bowman, e cea mai puternica fiinta de pe Pamant, tot cu acelasi ajutor extraterestru. Si ciclul s-a inchis, armonios, frumos, poetic.
In fine, filmul e un clasic antologic, scenele de inceput, cel putin, au devin adevarate simboluri arhi-cunoscute. Chiar daca poate nu toata lumea stie de 2001, toata lumea cunoaste acea imagine cu maimuta lovind oasele pe acea muzica dementiala. Sa nu mai spun ca s-a format un adevarat cult pentru el. Dar eu tot cred ca a frecat-o rau de tot Kubrick cu finalul ala. Nimeni n-a inteles nimic din el nici atunci, nici acum. Fucking hippies, with their hippy shit.
Dar e open to interpretation, si fiecare intelege ce vrea. Desi s-a spus ca simbolurile nu sunt aruncate aiurea, totusi asta nu inseamna ca ele sunt usor de descifrat, sau macar posibil de descifrat. Nietzsche pare sa joace un rol in descifrarea misterului, dar who the fuck knows. Atat Kubrick, cat si Clarke au refuzat sa dea indicii despre finalul filmului, si chiar mai mult, cartea nu e neaparat cheia intelegerii lui, so suck it.
Oh my God, it's full of stars!
|