[Im.Kino]

Ai prins ideea deci, dar esti mult prea incrancenat si exagerat de ironic in interpretarea ei.

"preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor" - nu, in film nu-i totul inert, dar tot ceea ce are de transmis e camuflat de acea aparenta "nothing happens". Prin urmare, unii, nedispusi sa investeasca mai mult de a blank stare, se vor simti furati de doua ore din viata. Ceilalti, dispusi sa accepte faptul ca cinemaul presupune interactivitate, vor incerca sa treaca dincolo de mancatul ciorbei (hai s-o luam altfel - cand mananci o ciorba tu nu te gandesti la nimic? eu incerc sa-mi pun ordine in idei si fac planuri, de exemplu) pentru ca, in acest gen de cinema, personajele nu sunt bi- ci tridimensionale (filosofic pus, ele exista dincolo de panza pe care le vedem noi - au ganduri, idei, un trecut, un prezent si-un viitor din care regizorul a ales sa ne arate doar o feliuta).

Iar ceea ce reprosezi tu minimalismului romanesc trebuie reprosat, partial, noului val francez, neorealismului, nordicilor (la cinema), postmodernismului si partial modernismului (in literatura), intregului secol XX (la pictura), etc.

Reducerea interventiei autorului in opera inseamna evolutie.