|
Im.Kino,
pai tocmai asta e siretlicul.
unii regizori, ceva mai isteţi, şi-au dat seama de această capcană pe care o pot întinde criticii.
preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor.
uite ce zice gorzo.
"La ce se gîndeşte eroul atunci cînd aşteaptă sau atunci cînd mănîncă minute în şir sub ochii noştri? S-ar putea să se gîndească la dilema lui, dar la fel de bine s-ar putea să se gîndească la altceva sau să nu se gîndească la nimic"
vezi?
regizorul ne lasa pe noi sa ghicim la ce se gandeste ala.
la fel ca un pictor care iti aseaza in fata o panza alba cu un punct negru in mijloc si-ti spune: priveste si intelege ce vrei! ar putea fi o maslina intr-o farfurie. dar nu-i asa ca ar putea fi si un nasture pe un om de zapada?
iar tu, ca spectator, incepi sa-ti bati capul si sa zici la final: "da, dom;le, ce chestie, acest tablou ar putea reprezenta orice! esti genial, dom'le!"
daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!
suna o vorba in publicitate.
de ce n-ar folosi-o si regizorii in pana de inspiratie?
|