|
ok, e aproape ratat.
problema e ca nu putem privi acest film (sau oricare altul) ca fiind format din doua parti distincte si sa spunem: mai, in prima parte e prost, dar in a doua parte m-a dat pe spate!
nu e un meci de fotbal in a carui prima repriza n-am jucat nimic, dar in a doua si, mai ales spre final, am dat un gol de kinograma!
eu vad filmul ca pe un tot unitar.
or, in politist adjectiv, tot ce se intampla pana la intrarea politistilor in biroul sefului e extins fara rost.
nimic nu te perpeleste, nici la nivel de policier, nici la nivel de thriller, nici psihologic, nici dramatic, dar nimic.
si, deodata, hop!
apare dom' comandant filozof, apare tabla pregatita pentru demonstratii, apare dex-ul in 5 minute.
si, ce e si mai surprinzator, acest comandant e al naibii de inteligent, de rece si calculat, ca stie din prima sa-l indrume pe Cristi sa caute, intr-o ordine parca stiuta dinainte, la semnificatia cuvintelor constiinta, morala, lege, politist, etc.
in cinci minute face o demonstratie de logica de ramai paf.
prea sunt puse toate cu mana in secventa aia.
dar, in fine...
si tare as vrea sa stiu ce inseamna minimalismul asta, (minim de efort, minim de imaginatie, minim de miscare?).
|