Originally Posted by keepwalking:
Originally Posted by Pitbull:
|
Cadrele lungi nu sunt de umpluturä, ci de încärcäturä: atmosferä, tensiune, stare, caracterizare. Prima oarä, le savuram. A doua oarä, vibram, trozneam de încordare (nota bene: stiam deznodämântul, acum le receptam "curat"). Lângä mine, Deleted tremura într-un orgasm intelectual nonstop (si habar n-avea de Porumboiu, de minimalism, de nimic; venise pe teren complet virgin; singura ei bazä era cultura cinematograficä solidä, de tip clasic, asimilatä inteligent).
|
ce orgasm cand vezi gardurile vasluiului din deal pana-n vale?
ce tensiune cand dragos bucur fumeaza dupa un stalp?
si ce incordare cand absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta? nu se vede un gros plan al unui chip, sa vedem o traire, un muschi miscandu-se, o minima expresie faciala. |
La asa întrebäri, asa räspuns: ALEA PE CARE LE-AM SIMTIT/TRAIT ATUNCI. Si eu, si Deleted (care ti-am spus cä era neprihänitä minimalisticeste).
Partea a doua e mai complicatä:
1) Träirea exprimatä prin grosplan, minunatä de felul ei, nu e obligatorie. Starea unui film se poate construi si din planuri mai largi, în conditiile unei conceptii regisorale justificate si coerente. Iar Cornel o are.
2) Si, cu toate astea, "absolut toate personajele sunt filmate de la vreo cinspe metri distanta" are nevoie de completarea: "iar unele personaje sunt filmate de la vreo 50 cm. distantä". Avem destule cadre strânse cu Dragos (la P.M.) - si în filaj, si acasä.