|
Filmul reprezinta, in mod evident, un tot unitar, un soi de "maretia si decaderea...", si nu poate fi vazut fragmentat. Dar, personal, prefer categoric partea a doua, cu acea atmosfera de "nothing ever happens", dublata de un fatalism de-a dreptul dureros. Nefiind un fan Che (nici cel conform cu istoria, nici cel marketat in tricouri, cantecele revolutionare sau afise), la final, spre surprinderea mea, am simtit ca am empatizat enorm cu omul ala, deopotriva tragic si ridicol.
|