în caz de nevoie puteţi apela la serviciile mele, ăăă... nu ştiu cum să le zic:
mortuare, creştineşti, sau cum?!
mai exact: ştiu rosturile creştineşti legate de varii evenimente plăcute, sau mai puţin plăcute!
mă rog, le-am învăţat de nevoie.
off-topic haios: acum vreo 2 luni părinţii mei, cei care sunt absolut sănătoşi, mă anunţă că următoarea "investiţie" va fi un... cavou.
am întrebat-o pe maică-mea, cea care-mi dăduse, de fapt, vestea, dacă a avut vreun vis, ceva?! a negat, însă a insistat că ea nu vrea să fie îngropată-n pământ, că nu a muncit o viaţă întreagă pentru asta, că dacă moare iarna nu au cum să mai toarne ăia cimentul pentru cavou!
eu am crezut că e doar un moft, şi cu greu m-am abţinut să nu râd în hohote, surâzând doar. la vreo câteva zile a reluat subiectul, de data asta tata a adăugat: "dacă tu aveai bun-simţ ne-ai fi făcut tu cavoul!"
am zâmbit iar şi-am replicat că cei care-mi lipsesc sunt banii, nu bun-simţul; că mie mi se pare un nonsens să cheltui bani pe ceea ce nu-ţi foloseşte, că te poţi bucura altfel de suma aia de bani, cât încă eşti viu etc. etc. nu am ajuns la niciun rezultat, mama o ţinea pe-a ei, cum că nu vrea să se toarne pământ este ea!
de parcă ar mai fi contat, după!!
am vorbit zilele astea cu ei, şi erau foarte fericiţi că au reuşit printr-o intervenţie, să facă rost de terenul pentru
locul de veci (concesionat pe 100 de ani, cred), că de, acum trebuie să fii cu mortul pe masă ca să ţi se aloce un lot de pământ pentru odihna eternă!
am comentat şi râs cu frate-miu, amintindu-ne de proverbul ăla "
nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!"
oricum, eu le-am zis că dacă mor înaintea lor să mă îngroape ca pe musulmani, adică înfăşurată numai într-un cearceaf, de fapt aş prefera, goală, şi eventual la eveniment să "invite" numai bărbaţi tineri!
