[Windom]

Magicianul lui John Fowles e o hidra, raspunzi unei intrebari si raspunsul se transforma in alte doua intrebari si tot asa... pana ce intregul se incheaga intr-un joc clar-obscur al unui jongler cu matriosci

Avem un tinerel cu hormonii saltareti ce se lasa atras intr-o sarada psihologica pe o insula izolata din Grecia, maestrul de ceremonii fiind un batran bogat si misterios care pas cu pas patrunde prin stimuli intelectuali si erotici (aici intra in scena doua gemene blonde ce il au pe vino'ncoa) in lumea interioara a tanarului, aceasta dovedindu-se a fi un tinut pustiit si macinat de furtunile instabilitatii morale; usuratic si lipsit de aptitudini scriitoricesti (la care in secret aspira), Nicholas Urfe, profesoras englez, este purtat pe culmile extazului si ale agoniei, pentru ca in final, oglindit in propria micime, neputincios si marunt, sa se arate incapabil de a invata o lectie sanatoasa siesi din experimentul de metateatru la care este supus, pe care nu il intelege si caruia nu ii sesiseaza subtilitatile; vesnic aspirant, rebel, nestatornic, Urfe este un anti-erou, un proteu intelectual, condamnat biologic la mediocritate si fragilitate a principiilor, un falsificator de imagine, fragmentar si ratacit in labirintul propriilor slabiciuni

Deci, o carte buna dar deprimanta; oricum, citind-o vei simti cum te arde soarele Greciei si cum ti se face pofta de apa sarata, de creste golase si de imaginarul mediteranean, univers paradisiac cu marea umbrita de pini si portocali, de maslini si vita de vie

Foarte buna cartea, intr-adevar, dar cind vine vorba de Fowles, preferata ramine Colectionarul.