Complexitati poate nu, dar nuante si subtilitati si accente exista in jocul actorilor, desi nu se vad cu usurinta cind altceva ia ochii. Exemple: felul in care Quarritch spune: "Venezuela, that was some mean bush!" sau "They could make me pretty again", sau rinjetul lui de dupa "How does it feel to betray your own species?", sau expresia lui Jake uitandu-se la avatarul lui, sau cind spune "If you love your little forest friends so much...", sau muscindu-si buzele cind Grace i-a zis "One idiot with a gun is enough", sau Neytiri imbunandu-si ikranul cu un "Tan, tan, Seze" sau rizind cind Jake cade de pe cal, sau la "You knew this would happen". As mai putea aminti zeci de astfel de detalii care compun paleta emotionala a filmului. Pacat e ca ea nu transpare prea bine, fiindca factura si dominanta filmului e alta. Cit despre poveste, ca plot e reciclare de alte ingrediente, adevarat, dar de fapt e ceea ce Orson Scott Card numeste "milieu story", in care cel mai important lucru e tocmai milieul, sau mileul
. Imi pare rau ca J C a renuntat la unele parti din scriptment, cum ar fi prologul care se petrece pe pamint si explica mai bine ce e cu Pandora si ce cu Pamintul, la niste personaje secundare (un fost avatar driver care a luat-o razna cind niste fiare i-au mincat avatarul in timp ce era conectat, si a carui poveste clarifica istoria relatiilor dintre Navi si oameni). Pentru toate detaliile despre asta:
http://www.chud.com/articles/article...WAS/Page1.html