|
Nu degeaba am inserat paranteza aia spre sfârsit; eu sunt unul dintre acele cazuri foarte rare, si nici mäcar nu foarte fericite... Sunt destui care nu cred în mine, si mai am si propriile mele îndoieli läuntrice.
Nivelul de bägare în seamä al observatiilor critice se regleazä de la sine, ca rezultat al pertinentei lor. N-are nici un rost sä spunem cä "trebuie sä rämânä la nivel de reper" - vor rämâne acolo unde le plaseazä propria valoare. Spre deosebire de filmele propriu-zise, cärora campaniile promotionale (sau denigratoare) le pot influenta cariera, criticile evolueazä mai natural, fiindcä nu stau în luminile rampei. Putinele exceptii nu fac decât sä confirme regula.
Desigur, e adevärat ce spui despre acea reactie din forul interior al unui artist (am trecut prin ea, si-ncä cum!). Ideal ar fi sä ne-o înäbusim complet; dacä e prea greu, mäcar s-o tinem în noi. Dar, de - oameni suntem... cu bune si cu rele, cu puncte forte si cu släbiciuni.
|