[Disciple]

Mica mea recenzie:

Mos Cameron – “Avatar”

I See You!

James Cameron – un nume ce nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru un cinefil adevarat este printre putinii cineasti de la Hollywood ce a stiut sa ii faca fericiti si pe producatori si pe spectatorii de toate categoriile,dar si pe cei mai exigenti critici.
Parca s-ar potrivi o mica retrospectiva a filmografiei celebrului cineast.Ok?Incepem!
Trecand peste debutul nesemnificativ din 1981 cu “Piranha 2:The Spawning” ajungem la extraordinarul “Terminator” (1984)care a reprezentat o mixtura excelenta de efecte speciale,tensiune inabusitoare,o poveste originala,dar si scene dramatice de o intensitate fara egal.
2 ani mai tarziu Cameron loveste din nou cu “Aliens” una dintre cele mai bune continuari realizate vreodata,iar cineastul isi dovedeste din nou talentul de maestru al S.F –ului presarat cu o tensiune hipnotizanta.
1989 aduce cu el “The Abyss”(nu,nu ma refer la Estul Europei),un alt S.F. bine realizat,poate o gura de aer in asteptarea unui alt mega-succes si anume “Terminator 2:Ziua Judecatii”(1991) unde Cameron se auto-depaseste prin crearea unei intensitatii cinematografice de 5 stele dublata si de aportul unei povesti ce da fiori de gheata.
“True Lies”(1994) este un alt moment de respiro,o comedie spumoasa condimentata cu scene a la James Bond si filmata in locatii extravagante.
3 ani mai tarziu cunoscutul regizor evoca un moment istoric intr-unul dintre cele mai profitabile pelicule din istoria cinematografiei:”Titanic”.
Un film ce a impartit admiratorii in doua tabere,dar dovada calitatii sta in cele 11 Oscaruri pe care acesta le-a castigat fiind a doua pelicula din istorie dupa “Ben-Hur” care ajunge la acest numar.Va fi urmata 6 ani mai tarziu de “Lord Of The Rings:The Return Of The King” a lui Peter Jackson(tot cu 11!).
Si apoi liniste!
Printre seriale,documentare si alte proiecte se aud voci ce soptesc despre un alt proiect revolutionar:”Avatar” menit sa aduca din nou tehnica digitala la un nivel superior.
Anii trec(cu repeziciune,ce-i drept) si iata ca noua plasmuire a lui Cameron incepe sa prinda contur.
Ba un trailer,ba niste poze,ba cateva minute de film oferite spre vizionare si pe 18 decembrie 2009 se lanseaza cu surle si trambite mult-asteptatul film.
Nu stiu daca acesta va fi vedeta galei Oscar,si nici macar daca va depasi incasarile “Titanicului”,dar stiu sigur ca este un salt inainte pentru cinematografia de orice soi.
Imaginati-va ca James Cameron este un fel de Mos Craciun mult mai scump la vedere inconjurat de o armata de spiridusi deghizati intr-o super-echipa de experti in efecte speciale,scenografi,ingineri de sunet,monteuri,in general oameni pentru care imaginatia debordeaza jucaus nestingherita de nimic.
Dupa ce echipa lucreaza cu sarg,intra in scena Mos Cameron care vara totul intr-un sac si da fiecaruia ceea ce isi doreste.
Ce poate fi mai frumos de atat?Si cati mai reusesc ceea ce reuseste el?
Poate doar Spielberg si Jackson s-ar lua de mana cu el,restul fiind apa de ploaie.
Bazat pe o poveste clasica a eroului blazat ce se indragosteste de o civilizatie pe care trebuie s-o decimeze “Avatar” jongleaza cu conventiile intr-un mod simpatic absorbind spectatorul intr-o betie vizuala inegalabila.
Viziunea plastica si expresivitatea imaginii sunt coplesitoare exact ca un drog fara efecte nocive.
Jake Sully,un puscas marin paralizat ajunge pe misterioasa planeta Pandora in locul fratelui geaman ucis unde va traia o experienta ce ii va schimba destinul.
Personaj extraordinar in situatie extraordinara?In regula.Mai departe.
Ajuns la destinatie acesta va lua parte la o misiune pe care sunt aproape sigur ca nici unul dintre spectatorii care au vizionat filmul nu ar refuza-o.
Acesta trebuie sa ia contact cu vechea civilizatie Na’vi,o rasa umanoida ce traia pe acea planeta.
Contactul se face prin intermediul unui avatar care inseamna o combinatie de ADN uman cu ADN-ul locuitorilor planetei.
Astfel Jake ajunge sa cunoasca si sa iubeasca populatia Na’vi sfarsind prin a-o apara de invazia animal…asta,oamenilor ce doreau sa procure un metal pretios ce ar fi fost util pe Terra.Doar costa 20 milioane de dolari bucatica,ce naiba!
Cum am spus si mai sus povestea este una clasica si imi vin acum in minte o droaie de filme mai mult sau mai putin valoroase cum ar fi “The Last Samurai”(2003,Edward Zwick),”Dancing With Wolves”(1990,Kevin Costner),"District 9"(2009,Neil Bloomkamp),”Soldier”(1998,Paul W.S.Anderson),”Solo”(1996,Norberto Barba) si chiar filme romanesti cum ar “Pintea”(1976,Mircea Muresan) sau “Iancu Jianul,Zapciul” si “Iancu Jianul,Haiducul(1980,respectiv 1981,ambele in regia lui Dinu Cocea).
“Avatar” nu depaseste barierele ideatice ale unei astfel de povesti,dar in schimb este foarte bine spusa chiar daca in final expresivitatea vizuala isi pune mult mai puternic amprenta.
Insa ar trebui sa judecam filmul sever pentru aceste alegeri?Sau ar trebui sa cautam idei,alternative sau rezolvari ale povestii?Ar trebui sa insistam pe sursele de inspiratie ale lui Cameron chiar el recunoscand ca a citit numeroase romane S.F. si benzi desenate care l-au inspirat pentru scrierea acestui scenariu?
Poate nu as stii ce sa raspund in alte circumstante,dar cand imi aduc aminte ca la vizionarea de astazi de la AFI Palace toata sala amutise la festinul vizual ce se desfasura in fata ochilor parca reusesc sa inteleg mai bine ce inseamna magia cinematografului.
Sunt sigur ca inca nu am capacitatea de a vedea mai departe,de a vedea anumite sensuri,anumite concepte,idei,mesaje si alte lucruri subtile,dar cred ca meritul lui Cameron consta tocmai in aceasta capacitatea de a conferi povestilor si personajelor forta de a transcende ecranul si il pot situa fara menajamente in galeria de aur a maestrilor S.F-ului alaturi de Kubrick,Lucas,Scott,Gilliam,Spielberg,Wise,Schaffn er,Haskin si altii ca ei.
Si ca sa nu lasam comparatiile deoparte aruncam o privire si asupra filmelor S.F. aparute anul acesta incepand cu catastrofalul “2012”,trecand prin execrabilul “Surrogates”, sub-mediocrul “Gamer”,dezamagitorul “Terminator:Salvation”,pastisantul “Pandorum”,amuzantul “Transformers 2” si multumitorul “Moon” si putem constata ca noua productie a lui Cameron nu este chiar un eveniment de neretinut.
Pe de alta parte,privind realist remarc ca acest film are resursele necesare pentru a-i multumi pe toti de la criticul sever pana la spectatorul de duminica,iar o vorba mai veche spune ca adevaratele valori se cern in timp.

Bogdan Drumea