Tocmai l-am vazut si mi-a lasat un gust amar, dar nu neplacut, prelung, ca un vin bun. E un film despre partea intunecata a sufletului uman, inteligent in adevaratul sens al cuvantului, lipsit de vulgaritate.

Diverse agresiuni si crime au loc inainte de inceputul primului razboi mondial, intr-un sat nemtesc. Faptasii sunt evidenti destul de rapid, iar identitatea lor e ca o nota falsa care stirbeste ceea ce ar fi putut fi o capodopera. In plus caracterizarile au un pic de suferit datorita numarului mare de personaje, insa pentru multe dintre ele avem macar o scena care sa le nuanteze. Imaginile alb-negru sunt de o frumusete deosebita si creaza o atmosfera potrivita, e unul din putinele filme in care nu se simte absolut deloc lipsa altor culori. In era IMAX si pop-corn, Das weisse Band e exact opusul.