[manwithamoviecamera]

eu de cate ori privesc un film cu james dean, marylin monroe, heath ledger, river phoenix, am o strangere de inima. parca o umbra e agatzata de imaginea lor, parca ceva mai presus de orice nu ma lasa sa ma bucur de rolul lor, cred ca e vb. de sfarshitul lor tragic si precoce si nu doar atat, totzi au in comun o carisma ieshita din comun, in zambet, in privire, un talent foarte mare.
sa-mi fie cu iertare, dar dinica nu ma va mishca vreodata asha cum a facut-o brittany in sin city, ca fata buna fara noroc, in love and other disasters, ca tipa inteligenta in cautarea iubirii, era emotzionanta si pe aceeashi lungime de unda cu cei tineri, din zilele noastre.
dinica transimtea alt tip de emotzii, obishnuit al rolurilor negative, burlesc, sau trivial-grav, era pe intzelesul altei generatzii.
LE
murphy era cameleonica, potrivita si in roluri comice, si in roluri romantice, si in drama si in horror sau filme muzicale. ma infior cand ma gandesc la privirea si la ochii frumoshi si umezi ai nebunei din girl interrupted, sau din don't say a word.
era femeia-copil, nonconformista, ii placea jazzul, rockul, tot ce e neconventzional, era revolta ei impotriva monotoniei, ce a simtzit, cum era, nimeni nu poate judeca asta, era mai mult decat parea si mai avea multe de aratat. destinul ei seamana cu cel al regretatului heath ledger, si al celor amintitzi mai sus, un chip la fel, de neuitat, o fire rebela, un suflet viu, care a ars repede. e mare pacat.