Originally Posted by marius_em:
|
Just nuke the goddamn place and get the production running.
|
Corect. Asta-mi aminteste de o secventä din
"Comoara", de Iulian Mihu (1982): vin tâlharii, atacä träsura, îl prind pe episcop, un tâlhar îi pune jungheru-n beregatä si-l întreabä pe sef:
- Cu ästa ce facem?
- Spânzurati-l, cä n-avem vreme prea multä!
Originally Posted by marius_em:
Mä tem cä n-a existat...
Altfel, asa cum e îmbârligat, nusegäsesteumul äla pare destul de interesant - iar asocierea cu muntii plutitori e chiar misto (ca sä nu mai zic cä imaginile lor sunt superbe; iar folosirea Vortex Fluxului ca spatiu de luptä e OK).
...Ceea ce ne duce cu gândul la alt aspect, pe care voiam sä-l abordez în cronicä si mi-a scäpat.
Spunea cineva, nu mai stiu cine, cä gata, un film nu mai e autocontinut, acum se ramificä, avem site-uri, avem Wiki, avem un întreg univers, deci nu-i putem reprosa gäuri logice, doar fiindcä n-am scormonit noi prin toate celelalte surse adiacente unde am fi gäsit toate explicatiile.
FALS!
E minunat, e admirabil, e sublim cu desävârsire cä lucrurile ating asemenea niveluri de dezvoltare interdisciplinarä - dar asta nu se face oricum, ci tot conform unor reguli ale bunului-simt. Concret: cel putin elementul principal, central, determinant (în cazul de fatä filmul) trebuie sä fie autosuficient: sä stea perfect în picioare, de unul singur - nu sä depindä de explicatii sau completäri de colo sau de colo, sau de cititul scenariului! (Am si zis, într-un mesaj anterior: päi dacä-i pe-asa, trebuia sä proiecteze naibii scenariul pe ecran, ca sä-l citim în paralel!) Abia în jurul unei asemenea piese de rezistentä solide si echilibrate se pot construi celelalte componente ale "universului" ei, care sä-l extindä si sä-l îmbogäteascä - dar nu sä scuze neclaritätile si inadvertentele (fie si aparente) din filmul propriu-zis.
Una dintre regulile de bazä ale artei si mai ales meseriei filmului e cä scenariul trebuie sä fie de o concretete cinematograficä deplinä - în el scrii numai ceea ce se vede si se aude! Cu asta mä bätea la cap întruna Bratu acu' treizeci si ceva de ani, cu asta-i regulez si eu la cap acum pe elevii mei. Scuze gen "citeste scenariul, si-ai sä întelegi" sunt de-un ridicol de te-apucä mila. Trebuie sä întelegi din ce vezi pe ecran, si atât!
Sau, alt dicton, si mai succint: "SCUZELE NU SE FILMEAZA!"
(Aici, ar functiona putin invers: "CE NU SE FILMEAZA, NU CONTEAZA.")