|
Eden a l'ouest, de Costa-Gavras.
E prima oara cand il vad si, din pacate, mi-a lasat senzatia unui talmes-balmes inconsistent. Cu toate astea, nu mi s-a parut trenant, ci doar ingrozitor de previzibil de la o secventa la alta. Am parasit incaperea de cateva ori - sa-mi pun un castron cu seminte pentru rontait sau sa merg la buda - fara teama ca, dezlipindu-mi privirea de ecran, voi pierde ceva semnificativ. Un amanunt curios si fascinant: o droaie de personaje de plan secund mult mai bine construite decat protagonistul. As fi simtit nevoia sa descopar pe parcurs cine este cu adevarat Elias, chiar daca este clar ca intentia lui Costa-Gavras era tocmai portretizarea in tuse groase - chiar grosiere! - a unei tipologii, anume dezradacinatul insignifiant. Mai greseste omul...
|