Originally Posted by keepwalking:
|
mai lasati-ma cu poponarul asta de almodovar...
mi-e greata sa ma uit la filmul asta.
|
vaaai, domnul Andronache cum poţi afirma aşa ceva?!
ăăă... nu te ştiam atât de, atât de... homofob!
din ce-am citit eu în
Patty Diphusa n-a reieşit că Almodovar ar fi homo. şi chiar de-ar fi aşa, tot nu mi-aş putea dezlipi sufleţelul şi ochişorii de pe filmele lui.
de fapt cu totul altceva vroiam să scriu, şi anume: dragostea omenească poate fi privită şi judecată oricum, numai cu repulsie nu. ea, DRAGOSTEA nu are nimic a face cu morala (comună), când stai să compari, diseci şi încadrezi ceea ce trăieşti, sau în cazul nostru trăiesc alţii pe ecran, şi acum mă refer strict la actul iubirii, ceva îmi spune trăirile tale nu au atins niciodată profunzimea aceea peste care doar persoana iubită există, şi nimic din ce doreşti să trăieşti cu ea nu-ţi trezeşte repulsie.
personal îi apreciez şi, oarecum, invidiez pe homosexuali, deoarece ei posedă o sensibilitate, o delicateţe, o înclinaţie aparte spre comunicare, şi categoric o empatie superioară nouă, heterosexualilor. nu mai ştiu de câte ori am văzut şi revăzut "
La mala education", însă de fiecare dată plăcerea a fost alta, totuşi la fel de profundă ca la prima vizionare, evident ea nu are nimic de-a face cu excitaţia sexuală (asta ca să spunem lucrurilor pe nume), e doar plăcerea pură şi nobilă pe care ţi-o dă ARTA. cu fiecare revizualizare, dincolo de scenariu, regie etc.
Gael Garcia Bernal, Fele Martinez, Javier Cámara îmi spun mai mult, şi mereu altceva.
nu cred că am să mă pot sătura vreodată de filmele lui Pedro Almodóvar. şi categoric e mai mult decât o plăcere să tot încerc.
