|
Salutare. Astazi am vazut si eu filmul si m-am gandit sa scriu si eu cateva randuri pe tema asta.
Sa incep cu povestea. Nu e proasta. Da, ideea e veche, a mai fost folosita si in multe alte filme (bineinteles, in fiecare intr-un mod usor diferit). Dar proasta nu e in nici un caz. Cineva care n-a vazut "Dances With Wolves" sau alte filme cu care Avatar a fost asemanat, va fi sigur captivat. Si in definitiv, o poveste nu devine proasta daca o asculti de mai multe ori, Devine in cel mai rau caz plictisitoare. Iar aici intervine talentul naratorului. Cred ca nu sunt singurul care a vrut vreodata sa auda o poveste de mai multe ori doar pentru ca ii placea atmosfera din momentul povestirii, nu? Ei bine, pe cuvant daca am fost vreodata mai captivat de o poveste veche decat acum. Nu e nimic senzational in ea, dar isi face treaba. Singurele chestii care mi s-au parut nasoale au fost cateva scene stanjenitoare prin sentimentalismul lor care nu dau deloc bine pe ecran (dar care, daca e sa fim onesti, probabil ca ar fi justificabile in contextul prezentat).
Personajele: sunt ok, n-am simtit ceva sa scartaie, chimia dintre Jake si Neytri e acolo, Sigourney Weaver mi-a placut (mai ales ca m-a pacalit la inceput, am crezut ca va fi o "bitch" pana la sfarsit), iar piperul mi l-a furnizat, foarte surprinzator, Stephen Lang. Antagonistul colonel unidimensional m-a calcat pe draci intr-un mod foarte placut, m-a facut de vreo 2 ori sa vreau sa-i aplic o corectie corporala cu ciomagul. Personajul e clasicul "rau", nimic pretentios, dar mi-a placut.
Si miezul treburilor: rasfoind printre review-uri peste tot pe net mi-am dat seama ca majoritatea celor care critica filmul pentru poveste, concluzionand ca "Avatar" este prost, uita cel mai important aspect al filmului: Avatar este primul film de felul lui! Nu ma refer la poveste, scenariu sau regie. Ma refer la insasi modul cum a fost creat, la rudimentele din care e construit. Toti am vazut efecte speciale in filme, dar asta e prima data cand asa-zisele 'efecte speciale' nu mai sunt doar 'efecte speciale', ci insasi limbajul in care filmul se manifesta, luandu'se de gat cu realitatea. E o chestie colosala, zic eu, sa ai curajul sa creezi o lume inexistenta de la zero, chiar si folosindu-te de toate acele surse de inspiratie din literatura sci-fi pe care Cameron a recunoscut din start ca le-a folosit. Ca artist vizual, stiu ca fiecare secunda de film a necesitat un efort imaginativ si tehnic pur si simplu monumental.
Asta e mostenirea pe care filmul o lasa cinematografiei: o noua abordare a cum se poate face un film. Si nu e deloc putin lucru. Zicea cineva pe o pagina anterioara ca 'Avatar' face ceva mai bine decat orice film inaintea lui. De fapt adevarul e ca face ceva ce nu a mai facut nici un film inaintea lui, clar. Cu toate acele probleme de scenariu (care, repet, nu mi s-a parut prost, ci doar previzibil), este un film exceptional in privinta modului in care se infatiseaza in fata privitorului: impunator si realmente magic. Fara indoiala: o capodopera vizuala. Curajul acesta inovator merita tot atata consideratie cat si o poveste interesanta. Inovatia e ceea ce impinge intreaga industrie inainte. (A mai incercat 'Final Fantasy' ceva prin 2001, dar nu la o asa amplitudine, era stabilit faptul ca era doar un film de animatie de lung metraj.).
De aceea nu vad nici un motiv destul de puternic care sa justifice nerecomandarea filmului. A, si e pur si simplu ceva mult prea frumos pentru a fi experimentat acasa, pe un monitor de 17" cu pixeli morti si boxe de 2 Watti. Si eventual cu soarele batand in monitor. Sunt sigur ca majoritatea celor care il vor vedea la cinematograf (de preferinta 3D, pentru ca sunt unele scene cu o adancime a imaginii absolut incantatoare) nu-l vor uita prea curand.
|