[SirKicksalot]

Hey,man!
In primul rand bun-venit pe forum si la cat mai multe postari!
In al doilea rand nu lua in nume de rau postul lui Pitbull.Tocmai te iei la tranta cu un critic de film si omul dincolo de ironiile sale stie ce spune.
In al treilea rand...

Mersi. Îmi cer scuze că am reacţionat aşa.

Am văzut 2012 marţi la cinema. A fost exact cum spune Ebert: 2012" delivers what it promises, and since no sentient being will buy a ticket expecting anything else, it will be, for its audiences, one of the most satisfactory films of the year.

Recunosc că m-am distrat. A doua zi deja uitasem de el, dar am ieşit amuzat din cinema. Astăzi mă doare-n cot de 2012, dar îi sunt recunoscător lui Emmerich că m-a distrat - intenţionat sau nu - două ore jumate.

De la Avatar am ieşit complet nesatisfăcut. Tehnic e evident că e o realizare monumentală, dar ceva a fost în neregulă. Nu e din cauză că am citit scenariul şi ştiam ce se petrece - asta am făcut-o acum mai bine de 4 ani. Sunt şi easily entertained, după cum se înţelege de mai sus. Nu pot să-mi explic de ce, dar pur şi simplu pînă m-am dus la nani expresia mea a fost doar

Astăzi însă, cu cît mă gîndesc mai mult la Avatar cu atît mai mult simt că... nu ştiu, mă gîdilă la inimioară Îmi tot revin în minte diverse scene, o ador pe Neytiri şi vreau să revăd cît mai mult din Pandora.
Asta e, Avatar grows on me foarte repede. Unul din cei cu care am mers ieri la cinema a declarat că a fost un bulşit, însă astăzi am vorbit încontinuu despre el. Am impresia că filmul nu se adresează aproape deloc părţii raţionale a omului. Cred că de asta Cameron îi tot dădea înainte cu "atunci cînd publicul va vedea emoţia..." Sunt prea obosit ca să mă exprim coerent, dar ceea ce aş vrea să zic este că Avatar se vrea să fie doar visual storytelling. Să apeleze doar la registrul emoţional. Sunt convins că ar funcţiona fără dialog. De altfel, primul trailer a rezumat întreaga poveste, foarte coerent, fără dialog. Dacă ar fi să-l compar cu un alt film, aş alege Metropolis - revoluţionar din punct de vedere tehnic, cu o poveste simplă şi inspirată din opere mai vechi, şi cu mare accent pe partea vizuală.
Mi se pare trist că multe filme folosesc mediul acesta vizual doar ca pe un simplu suport. A pune nişte oameni să vorbească în faţa camerei nu face un film, oricît de interesant e dialogul. Povestea e importantă, dar doresc să şi VĂD ceva interesant.

Iar în legătură cu povestea din Avatar, Simon Pegg a twitteruit asta: It's a familiar story but it needs broad mythological strokes to counterpoint the intense visuals. Narrative complexity would self defeat.
Pe mine mă duce cu gîndul la Dune al lui Lynch. Ăla s-a prăbuşit complet sub greutatea poveştii.
Nu mi se pare corect să cerem originalitate şi complexitate din orice. Nu mi se pare corect nici să acceptăm rahaturi în loc de poveste. Avatar nu are o poveste de rahat, ci o poveste funcţională, simplă, cu teme universale (să fim serioşi, nu e o alegorie la Irak) şi care e spusă într-un fel unic. Asta contează mult pentru mine.


Pînă la urmă mi-am mai făcut o rezervare, am prins loc abia pe 27.

Aş vrea să mai adaug ceva: 3D-ul îi va dezamăgi pe toţi cei care s-au dus la My Bloody Valentine şi alte cataclisme de genul doar pentru că erau 3D. Aici nimic nu-ţi împunge ochii, nimic nu sare peste tine. Pur şi simplu emulează vederea umană. Dacă nu mă înşel, Cameron a zis că doar focalizează camera pe obiectul pe care îl urmăreşte, în loc să se joace cu adîncimea "just because".
E natural şi gata. Filmele 2D pot beneficia de această nouă dimensiune dacă e folosită astfel, neintruziv, without breaking the fourth wall. În vară, un critic străin (de la Screen International?) întreba de ce ar vedea cineva 4, 3, 2 în 3D. Ei bine, cred că Avatar e răspunsul: e pur şi simplu natural. Cînd tehnologia va fi suficient de ieftină, nu am nicio îndoială că va fi adoptată de toată lumea.