Filmele nu mai sunt doar pastile vizuale, ca pe vremea lu' bunicu'.
Cărţile, features-urile, wikiurile, ARGurile sunt parte din experienţă. E drept, în România lumea încă nu pricepe asta. E cu atît mai nasol din moment ce trendul de a fi cinic, sceptic şi hipster în acelaşi timp a prins foarte bine aici. În special printre cinefili.
Point is: nu poţi să pretinzi că emiţi o opinie pertinentă legată de Avatar sau alte filme atît de ambiţioase fără a lua în considerare şi restul experienţei. Sunt sigur că s-ar trezi cineva aici care să cîrcotească în legătură cu unobtanium-ul, de exemplu. Au făcut-o mulţi alţi critici, deja mi-e scîrbă de reviewurile care fac mişto de numele ăsta. Măcar puţină documentare n-ar strica.
Iar a răspunde cu atîta cinism la un post oarecum util (că doar nu în fiecare zi pui laba pe un script să vezi cît s-a schimbat pînă la final, să afli detalii noi sau pur şi simplu ca trivia, să vezi cum scrie Cameron) mi se pare de prost-gust.