|
Under the Volcano (1984)
Este unul dintre filmele mai puţin cunoscute ale lui John Huston, din nou un film peste care am dat din întîmplare, navigînd pe site-ul celor de la Criterion. Under the Volcano reprezintă un tur de forţă a lui Albert Finney care portretizează un diplomat tras pe linie moartă, alcoolic, dezamăgit de toţi şi toate, fost consul britanic în Mexic. Îl urmărim pe perioada a 24 de ore din viaţa sa, în timp ce bîntuie străzile unui orăşel mexican, doborît de vina unei vieţi irosite în van, de faptul că a fost abandonat de soţie (Jacqueline Bisset) şi de patima neostoită pentru spirtoase.
Ajuns acasă după o noapte de beţie, descoperă reîntoarcerea soţiei sale, cu gînduri de a lua totul de la început. Curînd, fratele său vitreg Hugh (Anthony Andrews), apare şi el, „dezertor” din războiul spaniol (acţiunea filmului se petrece în 1938). Hugh avusese o relaţie cu Yvonne, soţia consulului, aventură ce continuă să-l roadă pe acesta din urmă.
John Huston ne prezintă, cu detaşare, imaginea unui Mexic rural, peisaj dominat de clădiri decrepite, uliţe prăfuite şi crîşme bîntuite de prostituate aflate la a doua tinereţe, creînd astfel o atmosferă generală deprimantă a unui loc uitat de lume. Cea mai importantă rămîne perfecta colaborare dintre Huston şi Finney, ambii aflaţi la apogeu, rezultatul fiind un exemplu de cinema pe care astăzi nu-l mai poţi întîlni. Există puţin din John Huston în personajul interpretat de Finney, acel „privilegiat” printre băştinaşi (regizorul deţinea şi o reşedinţă în Mexico).
Personajul principal mi-a amintit de cel portretizat de Nicholas Cage în Leaving Las Vegas, însă în cazul de faţă interpretarea este mult mai subtilă şi mai complexă. Nu este împins totul la extreme, personajul lui Finney nu este nici un bufon dar nici un sfînt. Avem un personaj netemător în a explora cele mai întunecate abisuri ale unui spirit învins.
Under the Vulcano este un film care zugrăveşte destinul unui om în tumultoasa perioadă dinaintea celui de-al doilea război mondial, o meditaţie despre viaţă şi moarte şi nu în ultimul rînd, o dovadă a adaptabilităţii regizorului, a curajului de a aborda o viziune artistică în cadrul unui sistem care, nici în acea perioadă, nu răspundea tocmai pozitiv unor asemenea tendinţe.
|