|
Iluzii la granita
Doi tineri, Maria si Victor , se intorceau din Spania, dupa cateva luni bune de munca. In microbuzul plin de oameni trecuti de mult de prima tinerete, ei erau singurii care dupa atata chin mai puteau sa zambeasca, iar motivul era nunta pentru care acum aveau suficienti bani.
(Soferul) "O ultima oprire inainte de destinatie! A devenit deja o traditie sa oprim cateva minute aici, in drumul spre casa si oricum, timpul ne permite. A fost trafic usor azi. Si doar stiti cum se zice: la noi nu gasesti ce au astia prin magazinele astea"
"Asa o fi?!" zise Victor si cobori fara sa mai stea pe ganduri.
Maria intra intr-un butic cu haine, iar el a fost atras imediat de multimea stransa in jurul unui....magician, asa cum a zarit dupa cativa pasi. Un decor de circ, un om vesel imbracat la 4 ace, 3 pahare, 1 bila si miza: dublarea sumei jucate!
Victor avea in portofel mai mult de jumatate din suma stransa in 5 luni, iar un domn in fata tocmai castigase. Ar fi putut sa incerce macar o data.
"Un joc!" Dar n-a fost cu noroc.
(voci din multime) Ei, se mai intampla! Urmatoarea presimt eu ca e norocoasa! Haideti domnu, doar nu va opriti dupa un joc!
Si n-a fost doar unul. In cadrul ce parea desprins dintr-un colt al circului, Victor era asaltat de multimea parca platita sa aclame, de posibilitatea castigului si de banii care trebuiau recuperati. Alte cateva runde necastigatoare si magicianul, etern zambaret, il intreba:
"Mai jucati domnul? Atunci, urmatorul...Ia sa vedem cine se simte norocos?"
In 10 minute, banii castigati in luni bune se risipisera, iar vocea Mariei se auzea pe fundal, asa ca se indrepta spre microbuz.
"Hai Victor! Eu nu am gasit nimic. Las', nu mai dam banii pe prostii. Ce era acolo? Se vindea ceva?"
"Iluzii la granita!" zise Victor, constient ca avea sa fie un drum lung.
|