|
Filmul iti ofera ceea ce teatrul nu poate, e adevarat, de multe ori, prin acele elemente secundare care sustin povestea. Acest lucru nu le sporeste insa importanta. Povestea si acting-ul ramin principale. Exista numeroase exemple de filme foarte apropiate de teatru (12 Angry Men, Glengary Glenn Ross, imi vin acum in minte) care demonstreaza acest lucru. Ai un Mamet, un Pacino, un Spacey - nu mai e nevoie de Bruckheimer. Arta e acolo, in cuvinte si trairi, nu in CGI.
Nu vreau sa anatemizez acum filmul "epic", exista multe exemple reusite (mi-a placut si mie Dances With Wolves, Braveheart, chiar si Gladiator) dar exista atitea filme de valoare aruncate nemeritat in umbra de orbitoarea "stralucire" (efemera) a acestor "capodopere"...
|