Haha, ce bine ai zis-o Bremen!
Aceeasi sporovaiala enervanta remarc si eu mereu la filmele lui Felinni cu diferenta ca mie imi place la nebunie treaba asta. Agitatia italieneasca este adorabila si F. este constient de comicul creat atat de situatii cat si de caracterele cu pricina. Am mereu in cap masa de pranz pe care o ia familia din Amarcord cu bunicul ramolit, copilul naravas, mama plangacioasa, sotul isteric care tipa cand la copil cand la nevasta, ma prapadesc de ras de cate ori revad secventa.....
La fel si secventa cinei luata in strada in Roma, cu tramvaiul care ocoleste unduioas mesele in timp ce familiile vecine isi savureaza pastele si vorbesc galagios
