Unele dintre cele mai interesante şi, în acelaşi timp, controversate caractere feminine sînt cele care populează universul lui David Lynch. Avem aici femeia ca şi întruchipare a misterului de nedescifrat şi nepătruns (vezi The Lady Across The Hall în Eraserhead – un mister cu tentă sexuală ori The Log Lady în Twin Peaks – misterul ca şi simbol), avem femeia ca întruchipare a Morţii (Lady in the Radiator din acelaşi Eraserhead – „In heaven everything is fine”).
Avem apoi o viziune perversă (de mulţi hulită) a femeii, în Blue Velvet – obiect al celor mai întunecate şi ascunse dorinţe masculine. Este o perversitate împinsă pînă la masochism, este femeia văzută prin cea mai întunecată prismă. Dar, tot în Blue Velvet, avem şi reversul medaliei – puritatea femeii încă neîntinate de lumea în care trăieşte - Sandy Williams şi al ei vis luat parcă dintr-o felicitare Hallmark.
Sînt apoi femeile din Twin Peaks – o întreagă paletă a tipologiilor feminine – seducătoare, misterioase, sofisticate, periculoase, naive... De altfel, în Twin Peaks sexul pluteşte permanent în aer, chiar dacă rămîne nerostit şi, de cele mai multe ori, doar sugerat. Avem The Good Girl (pina la un anumit punct) – Donna Hayward sau The Bad Girl – Audrey Horne... Fiecare dintre femeile din Twin Peaks ar putea constitui subiectul unui eseu, sînt printre cele mai complexe personaje feminine ce au populat vreodată ecranul.
Ajungem şi la femeia văzută ca şi femme fatale vampir în Lost Highway, acea Renee Madison / Alice Wakefield, catalizator al dorinţelor, ingenuă Renee într-un plan al realităţii, perversă Alice în celălalt...
Avem apoi portretul degenerativ al femeii din Mulholland Drive, povestea unei iubiri saphice într-un cadru suprarealist. Aici, acea femeie idealizată de către Hollywood pe ecran (dezumanizată în culise) îşi înlătură masca, dîndu-ne astfel posibilitatea să aruncăm o ocheadă într-o lume de coşmar. Este dezumanizarea femeii portretizată printr-o enigmă grotescă...
Din nou, tema dezumanizării femeii de către industria viselor este reluată în Inland Empire, la un nivel chiar mai complex decît în Mulholland Drive. Dualitatea este şi aici prezentă: Nikki Grace / Susan Blue, a woman in trouble, dar, spre deosebire de MD, supliciul personajului feminin se petrece în totalitate la nivel senzorial şi intuitiv.
Femeile lui Lynch rămîn printre cele mai interesante (tocmai datorită ambiguităţii lor) şi au, în acelaşi timp, un rol crucial în evoluţia plotului; sînt, după cum spuneam un catalizator, dar şi o unealtă în elaborarea misterului. Fragile şi periculoase, populează un univers mai mult sau mai puţin concret.
Daca tot sintem aici, ar mai fii de amintit si femeia vazuta ca mesager al Satanei la von Trier, dar despre asta, poate, mai incolo...
