Clasice care ni se par plicticoase, desuete, neinteresante...
Cum ar fi To kill a mocking bird. Ce film prost am vazut aseara! To kill a mocking bird!
Atat de clasic (clasic are aici sensuri negative adica iesit din uz, desuet, prafuit, total neinteresant, pueril, stupizel) incat pana si spectatorii mai in varsta si-au pierdut interesul de-a lungul acestui film.
Plus ca filmul e prost structurat, trece de la un plan al naratiunii la altul fara nici o legatura si este dozat prost, adica uneori sta prea mult in povestea copiilor si a distractiilor lor estivale dupa care trece brusc in zona meseriei avocatesti a tatalui copiilor jucat de Gregory Peck.
Gregory Peck este avocat si apara un negru acuzat de violul unei fete albe, intr-o perioada a Americii in care negrii nu aveau nici o sansa sa nimic. Anii '30 sau pe-acolo.
Interesant este totusi faptul ca totul este vazut prin ochii copiilor si totul in film devine emotionant sau tensionat sau infricosator, in functie de cum traiesc cei mici lumea.
Altfel, nu am auzit o pledoarie avocateasca mai plicticoasa in viata mea decat cea a avocatului din final care incearca sa-l salveze in fata juratilor pe Tom.
Bine ca s-a terminat filmul ca m-am putut da jos de pe pereti unde ma suisem de plictiseala.
|