Cinemagia Forum - View Single Post

Disciple · 03 Dec 2009, 23:22

Cine-i om si cine-i caine? – “Law Abiding Citizen”

Thriller destept,dar cu scapari prea evidente…

Si acum imi aduc cu aminte(cu un zambet siret in coltul gurii) de “Schimb Valutar” regizat de imprevizibilul Nicolae Margineanu care avea o constructie a scenariului de invidiat(de notat si faptul ca Tudor Voican este o garantie a calitatii),dar care o sfarseste intr-un mod atat de dizgratios incat ramai cu un profund sentiment de dezamagire.
Cam acelasi lucru se intampla si in acest film regizat de F.Gary Gray care si-a facut un nume la Hollywood prin filme ca “The Negotiator” sau “The Italian Job” un remake dupa filmul cu acelasi nume lansat in 1969.
Scris de Kurt Wimmer care printre alte maruntisuri a regizat interesantul “Equilibrium” din 2002,”Law Abiding Citizen” spune o poveste terfelita prin mocirla filmelor de serie B,C si alte divizii inferioare,dar o spune atat de bine incat reuseste sa iti suscite interesul.Pentru ca apoi sa te loveasca in plina figura cu neinspiratul final.
Povestea justitiarului modern a carui familie este ucisa sub ochii acestuia a fost atat de mult solicitata incat nici praful nu se mai oboseste sa se puna pe ea.
Acesta nu va muri si se va intoarce dupa un timp sa ii joace in picioare pe cei ce au avut proasta inspiratie de a-i perturba linistita viata de familie.
Chiar F.Gary Gray regizase in 2003 “A Man Apart” in care pieptosul Vin Diesel dadea de toti peretii cu dobitocii ce ii ucisesera frumoasa nevasta.
Insa daca acolo actiunea cu toate implicatiile ei:impuscaturi,explozii,batai si minte putina era la loc de cinste,in L.A.C. nu avem parte de asa ceva,ci de un thriller onest si bine construit care incearca sa se distanteze de cliseele fasaite ale filmelor de gen.Si reuseste intr-o oarecare masura.
Il avem pe Gerard Butler(surprinzator de expresiv si malefic) in rolul lui Clyde Shelton un familist obisnuit care are nenorocul de a asista la uciderea familiei de catre un duo de criminali violatori.Sau violatori criminali.
Cazul va ajunge sa fie instrumentat de catre procurorul Nick Rice(Jamie Fox antipatic) care face el ce face si reuseste sa il scoata aproape basma curata pe adevaratul criminal care ca un nelegiuit ce se respecta isi va da in gat partenerul de crime si pedofilii acesta din urma ajungand iremediabil la pedeapsa capitala cu moartea.
Nimic nou pana aici.Stim cu totii ca orice sistem juridic are si lacune serioase care odata si odata vor iesi la iveala,dar pentru asta e nevoie de mult sange si un procuror interesat mai mult de procentaje decat de rationamente juridice.
Astfel scenariul scoate la iveala o tesatura de intrigi care iti vor provoca creierii la explozie.
Filmul fenteaza inteligent scenele de actiune multa si proasta lasand loc unei constructii solide alternata cu violenta de situatie si comportament.
Tumultul unui om care nu mai are nimic de pierdut si decis sa ia dreptatea in propriile maini se face resimtit inca de la scena torturii(aici montajul intervine inteligent) in care nu ne este aratata ferocitatea sangeroasa a protagonistului senzatiile fiind induse pe parcurs,secventa in care prim-planul cade pe trupul macelarit al criminalului scotand in evidenta faptul ca nimic nu ii mai poate sta in cale lui Shelton.Poate doar moartea.
Ajuns in puscarie acesta va juca pe degete intreg sistemul care l-a transformat intr-un criminal cu sange rece scotand la iveala defectele si golurile de logica pe care acesta la dovedeste din ce in ce mai des.
Sub acest aspect filmul se mentine foarte bine in stabilimentele sale alternand multumitor drama tensionanta(nu degeaba este “taguit” si ca drama) cu secventele presarate cu elemente specifice unui film de actiune(totusi mentinute intr-un numar restrans).
Cam astea sunt plusurile si ar fi fost un splendid film thriller daca nu ar fi cazut in capcana sentimentalismului imbecil.
Desi F.Gary Gray este un bun regizor ce isi cunoaste limitele si capriciile totusi filmul nu se indeparteaza de niste schematisme daunatoare:
-Nick Rice ramane la stadiul de procuror familist care incearca sa inteleaga situatia,dar caruia ii place sa fie legat de maini.Personajul nu este deloc dezvoltat,ci este abandonat la stadiul de personaj secundar devenind un simplu pion pe tabla de sah a protagonistului
- elementele adiacente povestii sunt tratate cu superficialitate si astfel ai impresia ca numai Rice si Shelton trebuie sa fie acolo,restul personajelor fiind cam de décor.
-finalul total neinspirat:Rice impreuna cu un partener de al sau reusesc sa dejoace in scurt timp toate planurile lui Shelton intinzandu-i acestuia o capcana ce ii va aduce in final moartea.Ori din cate ne dam seama la inceput Rice este cel care trebuie sa o plateasca,dar acesta sfarseste aplaudandu-si fiica la finalul unui concert de violoncel.
Astfel personajul ajunge sa devina complet antipatic si personal nu cred ca asta a fost de fapt intentia autorilor,dar cand nu stii sa te limitezi la ce ai rezultatele nu ies asa cum ti-ai propus.
Pacatul acestor decizii defectuoase nu fac decat sa ii confere spectatorului o senzatie de dezamagire inabusita,de bulversare nedorita pentru ca apoi sa se rasfranga asupra filmului in sine aruncandu-l iremediabil in uitare.Pe nedrept.

03 Dec 2009, 23:22	#1
Disciple Guru Join Date: Sep 2008 Posts: 917	"Law Abiding Citizen" Cine-i om si cine-i caine? – “Law Abiding Citizen” Thriller destept,dar cu scapari prea evidente… Si acum imi aduc cu aminte(cu un zambet siret in coltul gurii) de “Schimb Valutar” regizat de imprevizibilul Nicolae Margineanu care avea o constructie a scenariului de invidiat(de notat si faptul ca Tudor Voican este o garantie a calitatii),dar care o sfarseste intr-un mod atat de dizgratios incat ramai cu un profund sentiment de dezamagire. Cam acelasi lucru se intampla si in acest film regizat de F.Gary Gray care si-a facut un nume la Hollywood prin filme ca “The Negotiator” sau “The Italian Job” un remake dupa filmul cu acelasi nume lansat in 1969. Scris de Kurt Wimmer care printre alte maruntisuri a regizat interesantul “Equilibrium” din 2002,”Law Abiding Citizen” spune o poveste terfelita prin mocirla filmelor de serie B,C si alte divizii inferioare,dar o spune atat de bine incat reuseste sa iti suscite interesul.Pentru ca apoi sa te loveasca in plina figura cu neinspiratul final. Povestea justitiarului modern a carui familie este ucisa sub ochii acestuia a fost atat de mult solicitata incat nici praful nu se mai oboseste sa se puna pe ea. Acesta nu va muri si se va intoarce dupa un timp sa ii joace in picioare pe cei ce au avut proasta inspiratie de a-i perturba linistita viata de familie. Chiar F.Gary Gray regizase in 2003 “A Man Apart” in care pieptosul Vin Diesel dadea de toti peretii cu dobitocii ce ii ucisesera frumoasa nevasta. Insa daca acolo actiunea cu toate implicatiile ei:impuscaturi,explozii,batai si minte putina era la loc de cinste,in L.A.C. nu avem parte de asa ceva,ci de un thriller onest si bine construit care incearca sa se distanteze de cliseele fasaite ale filmelor de gen.Si reuseste intr-o oarecare masura. Il avem pe Gerard Butler(surprinzator de expresiv si malefic) in rolul lui Clyde Shelton un familist obisnuit care are nenorocul de a asista la uciderea familiei de catre un duo de criminali violatori.Sau violatori criminali. Cazul va ajunge sa fie instrumentat de catre procurorul Nick Rice(Jamie Fox antipatic) care face el ce face si reuseste sa il scoata aproape basma curata pe adevaratul criminal care ca un nelegiuit ce se respecta isi va da in gat partenerul de crime si pedofilii acesta din urma ajungand iremediabil la pedeapsa capitala cu moartea. Nimic nou pana aici.Stim cu totii ca orice sistem juridic are si lacune serioase care odata si odata vor iesi la iveala,dar pentru asta e nevoie de mult sange si un procuror interesat mai mult de procentaje decat de rationamente juridice. Astfel scenariul scoate la iveala o tesatura de intrigi care iti vor provoca creierii la explozie. Filmul fenteaza inteligent scenele de actiune multa si proasta lasand loc unei constructii solide alternata cu violenta de situatie si comportament. Tumultul unui om care nu mai are nimic de pierdut si decis sa ia dreptatea in propriile maini se face resimtit inca de la scena torturii(aici montajul intervine inteligent) in care nu ne este aratata ferocitatea sangeroasa a protagonistului senzatiile fiind induse pe parcurs,secventa in care prim-planul cade pe trupul macelarit al criminalului scotand in evidenta faptul ca nimic nu ii mai poate sta in cale lui Shelton.Poate doar moartea. Ajuns in puscarie acesta va juca pe degete intreg sistemul care l-a transformat intr-un criminal cu sange rece scotand la iveala defectele si golurile de logica pe care acesta la dovedeste din ce in ce mai des. Sub acest aspect filmul se mentine foarte bine in stabilimentele sale alternand multumitor drama tensionanta(nu degeaba este “taguit” si ca drama) cu secventele presarate cu elemente specifice unui film de actiune(totusi mentinute intr-un numar restrans). Cam astea sunt plusurile si ar fi fost un splendid film thriller daca nu ar fi cazut in capcana sentimentalismului imbecil. Desi F.Gary Gray este un bun regizor ce isi cunoaste limitele si capriciile totusi filmul nu se indeparteaza de niste schematisme daunatoare: -Nick Rice ramane la stadiul de procuror familist care incearca sa inteleaga situatia,dar caruia ii place sa fie legat de maini.Personajul nu este deloc dezvoltat,ci este abandonat la stadiul de personaj secundar devenind un simplu pion pe tabla de sah a protagonistului - elementele adiacente povestii sunt tratate cu superficialitate si astfel ai impresia ca numai Rice si Shelton trebuie sa fie acolo,restul personajelor fiind cam de décor. -finalul total neinspirat:Rice impreuna cu un partener de al sau reusesc sa dejoace in scurt timp toate planurile lui Shelton intinzandu-i acestuia o capcana ce ii va aduce in final moartea.Ori din cate ne dam seama la inceput Rice este cel care trebuie sa o plateasca,dar acesta sfarseste aplaudandu-si fiica la finalul unui concert de violoncel. Astfel personajul ajunge sa devina complet antipatic si personal nu cred ca asta a fost de fapt intentia autorilor,dar cand nu stii sa te limitezi la ce ai rezultatele nu ies asa cum ti-ai propus. Pacatul acestor decizii defectuoase nu fac decat sa ii confere spectatorului o senzatie de dezamagire inabusita,de bulversare nedorita pentru ca apoi sa se rasfranga asupra filmului in sine aruncandu-l iremediabil in uitare.Pe nedrept.