Eeee, am ajuns si eu acasä...!
Vä multumesc tuturor, pentru cä ati contribuit la reusita acestui frumos proiect, pe care în cele trei-patru säptämâni cât mi-a luat sä-l pregätesc am ajuns sä-l simt ca pe un adevärat "copil de suflet". Mi-am dorit enorm sä reuseascä, si färä voi toti n-ar fi fost posibil. E acel gen unde "toti investesc, toti câstigä, nimeni nu pierde" - sau, mai pe scurt, "WIN-WIN". V-ati implicat responsabil, ati formulat întrebäri pertinente, ati contribuit la asamblarea unui "multilog" consistent. Chiar si cele câteva glumite strecurate pe ici, pe colo, nedepäsind limitele bunului simt, au contribuit la înviorarea topicului.
Si, evident, în primul rând îi multumesc lui Cornel, pentru încrederea si bunävointa cu care a acceptat prompt si neconditionat planul, din primul moment când i l-am propus, pentru seriozitatea cu care a onorat toate întelegerile noastre, si pentru acele aproape douä ore de azi, de-a dreptul fascinante, în care îmi dicta mesajele, sträduindu-se sä räspundä cât mai substantial, din respect pentru fiecare interlocutor în parte. Cine crede cä a fost usor, se însalä amarnic. Efortul de concentrare a fost urias, mai ales datoritä limitelor de timp (nu ne puteam permite sä pierdem nici cinci secunde, ca nu care cumva sä rämânä întrebäri ignorate) - si la un moment dar mi-a spus: "E incomparabil mai greu decât un interviu, fiindcä întrebärile vin din toate pärtile, fiecare are problemele lui, si trebuie sä trec într-o clipä de la una la alta."
Si un ultim detaliu:
Reactiile lui spontane au evidentiat-o neoficial ca interviewatoare pe... BUTICUT!
Hip-hip - hurray!
