Originally Posted by buticut:
Salut Corneliu! Ne bucuram ca ne vei onora cu prezenta ta aici,sper sa iti placa sederea  . Am si eu cateva intrebari mai mult sau mai putin interesante...
1) Citesti critica? Daca da, pui mult pret pe ceea ce se scrie despre filmele tale, in sensul ca, daca crezi ca ai facut un film excelent,insa criticii il desfiinteaza,opinile lor ar reusi sa iti schimbe parerea despre el, sa te faca sa ai "second thoughts"? Asta ma duce la o alta intrebare. Ceri parerea oamenilor in legatura cu munca ta aflata in progres? Le citesti fragmente din scenariul tau sau le arati secvente pe care le-ai filmat, pentru a avea mai multa incredere ca proiectele tale merg intr-o directie buna?
2) Kusturica spunea ca nu simte nevoia de a-si vedea filmele, pentru ca stie cum sunt, doar el le-a filmat. La fel se intampla si in cazul tau? Te multumesti cu experienta de pe platou,fara a simti dorinta arzatoare de a mai vedea produsul final,pentru ca stii inaintea tuturor cum o sa iasa?
3)Tii cu dintii de scenariile tale? Te asemeni Fratilor Coen, care asculta toate ideile actorilor privind anumite replici, pentru a le spune in final ca tot varianta lor li se pare mai buna sau esti deschis la sugestiile/improvizatiile actorilor cu care lucrezi?
4) Pe platou dai multe indicatii actorilor, gen: "Fa cutare si cutare lucru in timp ce spui replica!" sau le lasi libertatea de a-si contura personajele prin gesturi si manierisme pe care ei le cred de cuviinta?
5) In "A fost sau n-a fost" ,ultima persoana care suna in timpul emisiunii spune:"Eu v-am sunat sa va zic ca ninge afara. Bucurati-va domnii mei de zapada,ca maine va fi din nou noroi." Acel ultim telefon mi se pare edificator pentru concluzia filmului, asa cum am perceput-o eu. Pe durata intregului film, oamenii incearca sa stabileasca daca a fost sau n-a fost revolutie in orasul lor, dar la urma urmei conteaza mai putin ce a fost sau ce n-a fost, ci conteaza ce este. Riscam sa ramanem prea mult ancorati in trecut, in loc sa traim prezentul, sa ne continuam vietile. Acesta este pentru mine mesajul filmului. Gresesc?
6) Pe masura ce filmarile se apropie de sfarsit, simti mai mult entuziasm gandindu-te la ce va urma sau tristete pentru ca se termina? Ce sentimente te incerc cel mai mult in timp ce lucrezi pe platou?
S-ar putea sa mai revin cu vreo 2 intrebari ulterior,daca inspiratia va fi de partea mea.
Alexandra Fechete |
1) Citesc critica, si evident ca tin cont de ea; pana acum nu mi s-a intamplat ca un articol care mi-a distrus un film sa fi avut dreptate din punctul meu de vedere. Inainte de a face un film ma gandesc foarte mult la stilul si la maniera in care va fi facut, iar optiunile mele sunt foarte clare, inca inainte de a incepe filmul. Evident ca poti gasi situatii in care un critic sau un spectator iti uraste filmul, dar de cele mai multe ori asta era datorita unei diferente de gust. Cinemaul are 100 de ani si are foarte multe directii, si daca-ti asumi sa faci filme in care te preocupa limbajul cinematografic si intr-un fel experimentezi in zona aia, bineinteles ca vei avea si oameni care-ti vor contesta filmul. Pe de alta parte e bine sa existe dezbateri in jurul unui film, pentru ca eu cred ca un film care e criticat provoaca, la un anumit nivel, pe contestatar. Cred ca cel mai trist e sa fie indiferent.
Pentru ca lucrez singur, in momentul in care termin o varianta de scenariu o arat la destul de multa lume, nu numai profesionisti, pentru ca am nevoie de pareri despre film si asa pot vedea daca intentiile mele sunt intelese sau nu.
2) Dupa premiera nu-mi place sa mai vad filmele, fiecare film pentru mine e o etapa, si din momentul ala incep sa ma gandesc la urmatorul proiect.
3) Atunci cand scrii un scenariu aproape un an de zile, bineinteles ca in mintea ta foarte multe lucruri sunt clare. In perioada de repetitii discut cu actorii textul, intotdeauna am si propuneri de miscare, dar bineinteles ca unele lucruri se modifica. Dar lucrurile astea se intampla la repetitii.
4) Pe platou, nu. La repetitii, cum am zis mai-nainte, discutam lucruri sau detalii de gest, dar pe mine ma intereseaza ca actorul sa fie in starea pe care o vreau, si daca anumite gesturi il pot ajuta in constructia unui personaj, i le impun.
Cu personajele principale exista si o documentare, care-i ajuta, in principiu.
5) Eu am vazut replica aia ca pe o alta viziune asupra Revolutiei; nu-mi place sa dau verdicte in filmele mele, dar cred ca noi avem o cultura care se refera mult prea mult la trecut, si mistificam cu usurinta faptele.
6) Filmarea e o etapa speciala, si dupa ce termin un film am un sentiment de melancolie. Trebuie sa recunosc ca uneori imi place mai mult procesul decat finalitatea lui.
