Iacätä-mi cârpirä si mie netu' la loc - taman ieri dup-amiazä, în timp ce puneam la cale aceastä frumoasä actiune, s-or bulit reteaua.
Intrebärile mele:
1) Momentul "Nu te päräsesc iubire" este pivotul central al filmului: dacä pânä atunci plotul pärea fals-politist, din acel moment el se înscrie clar pe directia unui film-proces de constiintä. Cum ai ajuns la acea secventä, atât de specialä (nu-i reiau aici toate caracteristicile)?
- Din "necesitate dramaturgicä": aveai nevoie de o asemenea "turnantä" si ai elaborat-o pas cu pas?
- Din "inspiratie"/"întâmplare": ti s-a lipit de memorie melodia, si pornind de la ea ai creat o secventä, investind-o pe parcurs cu functiile ei dramaturgice?
...Si, pentru cä stiu deja räspunsul (aici trisez frumos
întrebarea e pusä în interesul forumistilor, va fi foarte interesant sä afle si ei ceea ce mi-ai explicat mie), urmeazä:
2) Te rog sä ne vorbesti despre etapele intermediare ale proiectului
"Politist, adj.", pânä la fimul final.
...Si, în sfârsit:
3) Folosesti, asemenea colegilor täi de "nouä generatie cinematograficä", cadre foarte lungi, de obicei fixe, uneori mai mult sau mai putin mobile. Unii se plâng cä un asemenea mod de a concepe filmele "omoarä montajul". Pärerea mea, asa cum am cäutat s-o expun si în cele câteva analize specifice publicate pe Cinemagia, e cä, dimpotrivä, în filmele voastre, si ale tale mai ales, montajul e sublimat si esentializat. Ce ne poti spune mai mult despre aceastä conceptie esteticä?