De vreme ce cumperi bilet la 2012, e aproape o cerinta sa-ti lasi creierul la intrare. Astea nu sunt filme la care sa te gandesti, 2012 e un film de moment, de senzatie, in nici un caz unul contemplativ. Sigur, poti sa ceri o logica in scenariu, un gram de credibilitate in performanta actorilor, dar trebuie sa realizezi ca astea sunt aspecte secundare. 2012 a oferit exact ceea ce a promis ca va oferi. E bombastic, e galagios, e absurd, e ce vreti voi, dar nu e o opera de arta nici cat o unghie.
Si desigur, e pacat ca salile se umplu la 2012 saptamani la rand, in timp ce la Concertul se vad tufe rostogolindu-se ca in vechile western-uri, dar asta e publicul. Vrea entertainment mai mult decat vrea un film cu o idee, cu un sentiment, un film despre care sa vorbesti altfel decat "l-ai vazut pe ala ce a facut". Eu simt nevoia pentru ambele tipuri de filme. Uneori vreau sa vad si un film ca 2012, uneori vreau doar entertainment. Si poti sa spui ce vrei despre 2012, dar ca nu e entertainment, nu. Pentru genul lui, 2012 a fost o experienta placuta pentru mine.
In final, singurul criteriu valabil de apreciere a acestui gen este: m-a plictisit sau nu?
Last edited by marius_em : 29 Nov 2009 at 21:04.
|