|
Este un film despre cinema, nu despre WW2 (care e doar dressing-ul), despre puterea cinemaului, despre tot ceea ce implica mersul la cinema, despre ceea ce-ti transmite un film - premisa greu de inghitit ("scaparea" Shoshanei), denouement-ul borderline inventie, etc, toate acestea vin din ceea ce inseamna cinema, adica make-believe. In termeni sclifositi, e un eseu executat in cheie postmoderna si impachetat in film de razboi, spionaj si dragoste (de unde si aparentul dezechilibru dintre acte).
Of course, nu e cel mai bun film al anului - din cate am vazut pana acum, e Profetul lui Audiard. Dar de la noi, in afara de Brothers Bloom, nu prea are concurenta.
|