|
Bonjour tristesse (1958)
Un film usurel, cu un plot cusut cu ata alba si acting subtirel (personajele sint complet lipsite de profunzime), compenseaza totusi la nivel vizual prin filmarea cu gust a Rivierei Franceze si, desigur, prin prezenta lui Jean Seberg... Filmul m-a dus cu gindul la Douglas Sirk, prin candoare si prin unda de naivitate care-l strabate.
Interesanta e folosirea alb-negrului pentru secventele care infatiseaza prezentul si colorul pentru rememorarea trecutului, alb-negrul sugerind noua viziune, mai intunecata, mai realista, asupra vietii a personajului lui Jean Seberg, Cecile. Este, de altfel, filmul care a adus-o pe Seberg in atentia lui Godard, care, prin al sau Breathless a propulsat-o la rangul de star international.
|