[mirodoni]

HO – HO – HO – ce şansă !
Într-adevăr, Keepwalking are de ce să fie fericit, ca orice tătic la naşterea primului său copil, mai ales dacă e băiat. Chiar dacă a trebuit să suporte un tratement îndelungat, iar fertilizarea s-a făcut, până la urmă, in vitro, are de ce să fie mulţumit şi recunoscător. A avut o şansă de care numai 0,5% dintre scriitorii de scenarii beneficiază. Rezultatul nu este deloc ruşinos, deşi se putea mai bine. Într-o normalitate cinematografică ar trebui să vedem un astfel de film în fiecare an, nu la 20 de ani o dată.
Ar fi fost interesantă o discuţie despre scenariu, dar, pentru că nu pot participa ambii semnatari, cred că va fi limitată. Despre film nu vreau să repet ce a scris Pitbull. Vreau doar să vin cu unele observaţii proprii.
Nu personajul principal m-a fascinat, ci interpretul acestuia. Meritele nu sunt ale scenariului sau regiei, ci ale băieţelului capabil să ducă în spate un film întreg. Cel care l-a ales ar fi trebuit să fie chior să nu-l vadă! Candoare, inteligenţă, inocenţă, dar nu perfect, puţin limbut. Un băiat adevărat! Pentru el am vrut să văd filmul şi a meritat.
Scenariului, aşa cum ni-l putem imagina extrăgându-l de pe ecran, am puţine lucruri să-i reproşez. Unul dintre acestea este lipsa de originalitate. E greu să fii original în ziua de azi, dar ceva, ceva tot ar fi trebuit să aibă.
Nu înţeleg de ce, ca şi în alte filme similare, bandiţii trebuie să fie idioţi! Astfel, tensiunea privind pericolul pe care îl reprezintă aceştia pentru viaţa copilului tinde spre zero. Totul decurge previzibil, inclusiv prestaţia mecanicilor auto. Poate „o răsturnare de situaţie” ar fi trebuit să fie poliţistul sub acoperire, dar n-a fost finalizată... constructiv. Replici scrise doar ca să justifice replicile următoare: Pupă-ţi nevasta. N-am nevastă. Atunci pupămă-n c...ur.
Nu înţeleg de ce agentul de pază trebuia să fie un pămpălău. Doar pentru a demonstra în final, ca-n atâtea filme, că de fapt e un băiat bun? Sau de ce trebuia să fie prima sa zi de lucru la mall, când vedem că se descurcă foarte bine în perimetru? Dacă dispune de un sistem de supraveghere performant, de ce n-a căutat înregistrarea cu plecarea băiatului?
Eu ştiu, nu numai din alte filme, dar şi din viaţa reală, cât de mult îşi poate dori un băieţel un tată, dar o mamă nu acceptă aşa de uşor un soţ. Se putea găsi şi un altfel de ... final fericit.
Tot în ce priveşte scenariul, nu mi se pare deloc suficientă teoria: dacă..., dar dacă... Dacă e să fiu şi mai exigent, nu se justifică de nicio culoare nici deghizarea bandiţilor în Moş Crăciun, parcă înadins ca să atragă atenţia. Era suficient unul, Bănică Junior, care avea misiunea să anihileze sistemul de supraveghere. Dar dacă ar fi fost numai unul, ar fi ieşit, desigur, alt film...
Regiei, de asemenea, am puţine să-i reproşez. Aş menţiona doar abundenţa de clişee. Ca exemplu, apariţia unui Moş Crăciun de după colţ pe brânci, peste el altul, şi peste acesta încă unul, şi încă unul.
Nu ştiu dacă scenariul prevedea ca Moş ... Crăciuniţa să folosească mai multe perechi de ochelari, sau e o găselniţă de regie, cum nu ştiu cine a stabilit ca „dirijoarea” să aibă ochelari cu lentile ca fundul de sifon şi să fie îmbrăcată cum era.
Aşa, ca o părere la final, poate mai citeşte cineva, repet ce-am mai spus cu o altă ocazie: când e vorba de film, nu trebuie să ne coborân la nivelul copiilor, trebuie să ne ridicăm la nivelul lor. Uşor de spus, nu?
Oricum, Keepwalking a fost botezat scenarist. Acum face parte din sistem. Îi urez succes!