|
@dragomara,
nu m-am comparat cu comercialul dostoievski.
insa iti redau un fragment despre comercialul dostoievski:
"Împrejurările în care a scris Jucatorul sînt cel puţin amuzante, dacă nu chiar tragice (aici se clatină puţin eşafodajul superficial pe care l-am construit, la baza căruia nu stă altceva decît opoziţia Dostoievski-Bulgakov/Nabokov): F.M. tocmai se ruinase complet în urma ruletei, la Baden-Baden (devenit, în roman, oraşul Ruletenburg). Ştim că avea obiceiul de a lua în avans banii de la edituri, după care îi cheltuia, urmînd să înceapă a scrie pe ultima sută de metri (trebuie citat aici chiar scriitorul: „Vreau să fac un lucru deosebit şi excentric: să scriu în 4 luni 30 de coli de tipar, la două romane diferite, dintre care pe unul îl voi scrie dimineaţa, iar pe celălalt seara, şi să termin la termen. Ştiţi dumneavostră, preabună Anna Vasilievna, că pînă astăzi asemenea lucruri excentrice şi excepţionale chiar îmi plac? Nu sînt bun pentru categoria oamenilor care trăiesc serios“). Mai ştim că romanul Jucătorul fusese „cumpărat“ de un editor foarte asemănător unora care împînzesc şi astăzi piaţa de carte românească, Feodor Stellovski, care se angajase să-i publice operele în trei volume. Scriitorul se angaja să-i predea un roman inedit, de aproximativ 12 coli tipografice, pînă la data de 1 noiembrie 1866. Dacă nu reuşea, editorul avea dreptul să vîndă „orice Dostoievski“, fără a achita drepturi de autor. F.M. al nostru luase însă bani şi de la alt editor, pentru Crimă şi pedeapsă, astfel că a reuşit un adevărat tur de forţă şi a terminat Jucătorul la data menţionată în contract, aşa, printre picături".
Bogdan-Alexandru STANESCU - Observatorul Cultural
nu intru in polemica cu tine, pentru ca ar fi un lucru obositor si inutil.
|