|
Une partie de plaisir (Claude Chabrol, 1975) – not exactly my cup of tea…
Mi s-a parut extrem de insipid, populat de personaje complet lipsite de emotii plasate in situatii care de care mai neverosimile. Replicile sint spuse parca numai de dragul de a se auzi actorii vorbind, iar actingul e atit de credibil ca si intr-un film porno. Poate ca s-a urmarit crearea unei anumite stari prin acest stil ciudat dar pe mine a reusit doar sa ma plictiseasca. In ultimele 5 minute tonul devine putin mai emotionant dar nu e de ajuns. Desi e considerat de unii o capodopera, am vazut altele mai bune...
|