[PoliFanAthic]

Deci, sa vedem ce-am inteles eu din acest film.

In primul rand, as spune ca titlul complet al filmului, dupa vizionare, trebuie sa fie undeva pe la "Whatever Works ca sa fii fericit/implinit/satisfacut cu viata ce ti se asterene in fata". Poate ca referirea se face doar la iubire (de ar fi de preluat precis din film contextul utilizarii sintagmei), dar cum iubirea este un element central al vietii, mi se pare greu sa faci o disociere.

Astfel, vorbind despre viata, pentru Boris functioneaza si nu functioneaza treaba cu nihilismul, dar se defineste printr-o revoltarea muta (evident, nu propriu-zis, ci prin prisma faptului ca doar da din gura, ceea ce este cam si singurul lucru pe care il poti face ca sa negi meritele existentei, dincolo de a te sinucide - fie si in mod esuat). Precum reiese din relatia pe care o are cu Melodie, el de fapt se iubeste prea mult pe sine si atunci, in mod implicit, regaseste un scop in viata cand i se da ocazia sa-si impartaseasca geniul cu o fata care este definitia neofitului orasenesc.

Vizavi de dezvoltarea ei si de schimbarea parintilor, ele au un caracter alegoric. Mie mi s-a parut ca cel mai important aspect este efectul social, dar, in final, judecand dupa cum s-a desfasurat filmul, nu sunt convins daca aceasta era intentionalitatea sau daca pur si simplu nu a fost implementata in mod reusit ideea. Cele trei personaje in cauza provin dintr-o locatie rigida, social vorbind, ei sunt definitia americanului "neiluminat". Acest fapt in sine nu mi se pare tocmai just, caci de dragul expozitiei, cele trei personaje sunt reduse la nivelul de caricatura, de un simplu banal si putin insultator - si mi se pare ca trei e deja prea mult. Altfel, insa, sunt intru totul de acord cu mesajul ca omul este definit intr-o foarte mare masura de contextul social in care activeaza - acesta iti poate da aripi sau te poate nimici. Fiindca Allen are o dragoste nestavilita pentru oras si tot ceea ce reprezinta el, antiteza exemplificata in personaje este de inteles.

Iar acel "whatever works" in dragoste, cu dragostea drept telul suprem - discutabil. Din nou, insa, nu personajele sunt in centru, ci puterea catalizatoare a orasului. Ok, whatever works in sensul ca preconceptiile vizavi de ce este si ce nu este o idila romantica sunt aiurea, ca fericirea are multe forme si nu este dependenta de conventionalitate, ca prietenia se poate lega in fel si chip, totul infulecat intr-un aer de boemie modernista care nu tine cont de convingeri si profesii. Totul foarte frumos, dar cel putin la fel de moralizator si prea fragmentat.

Filmul nu-mi pare un intreg fluent si pana la urma asta ma deranjeaza cel mai mult. Am senzatia ca este un set de idei care nu-si gasesc exprimarea cea mai potrivita.