[ricutza]

Filmul, dincolo de faptul ca este entertaining, contine si o lectie foarte buna de scenaristica. Si are si un profesor care sa ne transmita lectia asta, nimeni altul decat robert McKee, "tatal lor", al scenaristilor. Apare in mijlocul unui amfiteatru si de acolo tipa tiranic la audienta si la noi: you have to add drama to your script. Trebuie sa ai twist-uri spectaculoase. In lume au loc atatea drame, crime, violuri, cataclisme, lucrurile astea constituie esenta unui film (chiar asa, de ce este prezentat McKee ca un tiran nemilos, rigid, fixist , pesemne pt ca Kaufman sau Jonze nu adera totalmente la principiile lui de storytelling?)

Ce mi-a placut cel mai mult: primele 80% din film au avut forma unei supe usor insipide (insa totalmente atragatoare si incitante in continut), pt ca vedeti voi, scenaristul nu stia despre ce sa scrie in filmul lui, asadar nu exista....nimic. Dupa intalnirea cu McKee, care il sfatuieste pe tanarul scenarist sa scrie un final revelator, neasteptat, socant (dar totusi justificat) pt scenariul lui, filmul devine brusc un "film de actiune": in numai 5 minute au loc urmariri, accidente de masini, impuscaturi, crocodili ucigasi, marturisiri adanci de iubire fraterna, moartea unui protagonist (fratele geaman al lui kaufman). In aceste ultime minute ale filmului sunt condensate toate cliseele filmului american de categorie B, clisee care ii repugna total lui Kaufman. Ce este insa genial este ca tot potopul acesta de clisee se incheaga organic de coerent cu restul filmului, fara a fi, culmea, nimic fortat.

am vazut Adaptation de mult si nu prea mi-a rams nimic in minte. Poate ca ar trebui sa-l revad desi mi s-a parut un film neprietenos.
Oricum, ceea ce tin minte este ca am apreciat foarte mult ridicularizarea lui McKee, in principal pentru ca in perioada in care am vazut filmul, cineva mi-l tot proslavea exagerat de mult. Evident, omul are o multime de idei bune pentru baza oricarui scenarist incepator. Dar de la un anumit punct (nivel la care Kafman in mod clar este deja), trebuie sa te desprinzi de "sfaturile" lui McKee.
Mi se pare ca filmul critica o intreaga generatie de cineasti care nu constientizeaza faptul ca aceasta "desprindere" trebuie sa aibe loc. Si in acelasi timp este si ironic fata de faptul ca a detine regulile care te ajuta sa scrii un scenariu bun, nu inseamna ca esti si capabil sa scrii un scenariu de succes. McKee este faimos ca si profesor nu ca si scenarist.
Am apreciat insa ca McKee are un simt al umorului suficient de dezvoltat ca sa-i permita sa apara intr-un film care nu-l pune intr-o pozitie prea buna.