|
Scuzati-ma, nu am vrut sa par sarcastic, desi acum ca recitesc, formularea poate nu a fost cea mai fericita. Am vrut sa-mi pun in context opinia, si in acelasi timp sa-mi arat respectul pentru initiatoarea acestui post. Adaptation a fost un film bun, pentru ca ai despre ce sa discuti. Nu trebuie sa-ti placa, dar daca iti provoaca putin mintea, eu zic ca un film e bun. De exemplu astazi am vazut "Cea mai fericita fata din lume" la IIFF, un film atat de chinuitor pentru spectator, pentru mine cel putin, pentru ca nu are nici un personaj pe care sa-l simpatizezi, pentru ca la final ajungi sa urasti sincer absolut pe toti din film si tot ce reprezinta ei. Cred ca acest sentiment se datoreaza faptului ca vedeam atat de multe lucruri din propria-mi experienta de viata. Cel putin acele discursuri parintesti, mi-au vibrat adanc in constiinta. A fost un chin de urmarit, mai ales ca a suferit putin la aspectul sunetului, de multe ori replicile fiind acoperite de zgomotul de fundal, dar dupa am petrecut vreo ora jumate discutandu-l aprins, si schimband opinii la o bere cu prietenii.
Revenind la Adaptation, cred ca e un film foarte bun, fara indoiala, dar ce am vrut sa explic mai sus e ca desi l-am inteles intr-o masura, nu l-am simtit.
Multumesc pentru link-ul cu interviul lui Susan Orlean. A fost interesant si placut de urmarit. Intr-adevar e foarte simpatica autoarea.
|