[sweet4craax]

POLITIST, ADJECTIV ( 2009)

(POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ♢ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.)


Din nou acelasi mod excentrico-realist pe care Corneliu Porumboiu il manipuleaza cu iscusinta si naturalete in filmele sale. „Politist, Adjectiv” este un film care nu se grabeste sa traga concluzii, mai bine spus concluzia este enuntata clar abia in finalul filmului. Poate ca finalul ar putea parea putin expediat la o prima vizionare, insa asta se intampla numai daca nu reusesti sa te incarci emotional pe parcursul filmului. Si este destul de greu sa nu ti se intample acest lucru pentru ca filmul poate fi considerat unul ce comunica foarte bine cu publicul sau. Scenariul este bun si dialogurile sunt expresive si foarte bine inchegate pentru nu a se trece in sfera penibilului. Scenaristul si regizorul Corneliu Porumboiu a faultat cu delicatete aceasta greseala des intalnita de a obosi oamenii cu un calup plictisitor de dialog. „Less is more””. Asta ne face el sa intelegem atat in mod direct prin filmul sau perceput ca act de creatie cat si in continutul filmului, caci, in fond, din film ne putem da seama ca oamenii din politie si in general fiinta umana se ascunde in spatele unor valori morale enuntate prin cuvinte, in loc sa slujeasca valorile morale dictate de Dumnezeu, si, abordand o gandire modernista chiar, sa slujeasca propriile sale valori morale. Tanarul politist din film din film este o tipologie de personaj care intruchipeaza aceasta mentalitate: se lasa condus de sentimentele si de „constiinta sa”( CONȘTIÍNȚĂ, (rar) conștiințe, s.f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere) insa, nu isi mentine aceasta convingere pana in final. Aceasta slabiciune este caracteristica oamenilor si mai ales functionarilor marunti, un bun exemplu fiind cazul acestui politist care in loc sa se ocupe de un caz de importanta majora este trimis sa haituiasca niste copii care consuma hasis si care nici macar gainari nu pot fi numiti.


In personajul sefului regasim genul de om care nu are o cultura foarte vasta dar care incearca sa se impuna prosteste in fata subalternilor sai, influentat fiind de „lege” ( LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. ♢ Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului) care nu este in acest caz decat o modalitate de „spalare pe creier”. In finalul filmului nu se intampla nimic spectaculos, nu exista nici o intorsatura de situatie majora caci, realist vorbind, nici in viata de zi Binele nu invinge Raul. Traim intr-un basm din care lipsesc zanele si Fetii-Frumosi. Si in personajul sotiei putem vedea o persoana interesata de cotidian, o persoana culta care faca nota discordanta in fata celorlalte personaje. In timp ce ea este o fire care recunoaste metaforele, anaforele si asculta o melodie nostalgica, sotul sau este o persoana care nu are mari tangente cu domeniul culturii dar care are bunul-simt de a-si respecta sotia si de a nu o face sa se simta jignita de nepasarea lui avand in vedere acest domeniu.


Dragos Bucur joaca rolul unui politist tanar care si-a intemeiat si el o familie si care datorita varstei si structurii sufletesti este mult mai destupat la minte si receptiv la curentele si la legile din alte tari. Sistemul sau de valori difera de cel al celorlalti functionari indoctrinati, corupti si lipsiti de scrupule care se numesc politisti. Acesta refuza sa acuze un tanar nevinovat numai pentru a gasi un tap ispasitor insa, hotararea si stapanirea de sine nu reusesc sa il calauzesca pana in final, acesta complacandu-se pana la urma in mojicia impusa de subalternii sai. Rolul sau a fost munci din greu, avand nevoie de repetitii chiar in cadrul Politiei avand in vedere ca personajul sau trebuia sa se comporte ca un vanator mereu precaut si care respecta in mod real regulile filajului. Orasul pe care regizorul Corneliu Porumboiu l-a ales ca locatie de filmare este Vasluiul, orasul sau natal tocmai pentru ca i-a fost mult mai usor sa filmeze intr-un spatiu cu care este familiarizat foarte bine.


In ceea ce priveste estetica filmului, avem parte de un ritm taraganat si plctisitor insa care are marea calitate de a induce exact starile reale ale personajelor. Cu totii stim ca momentul in care trebuie sa stam sa asteptam in fata unui birou, este extrem de plictistior, unde mai pui ca mai exista si o secretara care tasteaza ceva la calculator. Deja totul devine o picatura chinezeasca pentru spectator dar si pentru cel care se transpune in pielea personajului. Filmul enunta stari reale, „ netratatate” cu delicatete. Momentele comice sunt si ele foarte bine plasate in structura filmului, cele mai savuroase dintre ele fiind: momentul in care sotul poarta o discutie „ intelectuala”cu sotia sa, cel in care tanarul politist, in incercarea sa de a-si rezolva cazul apeleaza disperat la ajutorul colegilor sai care il trateaza cu sictir si aroganta, insa cel mai bine punctat moment comic este atunci cand Seful incearca o spalare pe creier a angajatilor sai, afisand un oarecare aer de superioritate si un calm dispretuitor (il pune pe sarmanul politist sa citeasca "ca la carte", sau mai bine zis "ca la DEX) definitii ale cuvintelor importante in situatia de fata si pentru definirea lui ca politist) . Pacat ca aceasta spalare pe creier ii si reuseste. Satira prezenta in acest moment este sauvuroasa si de bun gust. Insusi DEX-ul devine un „ ajutor” de nadejede al departamentului politienesc, acest comic de situatie constand in alaturarea a doi termeni vizibil necompatibili :”politist”” si „DEX”. De aici si ironia din titlul filmului, care se produce prin alaturarea a doi termeni opusi care in viata de zi cu zi nu reusesc sa se imbine decat poate in cazuri fericite ( si extrem de rare), fapt dovedit si de Corneliu Porumboiu prin acest film.


Nu mai imi ramane nimic de zis decat faptul ca timp de 115 minute cat am stat in fata panzei de cinema am trecut prin multe stari. Prima a fost cea de curiozitate, apoi un usor entuziasm mi s-a strecurat sub nas insa a fost risipit usor de o stare de amorteala care a anticipat o situatie comica ce mi-a descretit fruntea pentru ca mai apoi sa spun: „Eh, asa e-n viata!” . Acum ma simt si eu asemenea politistului ce cauta in dictionar, nefiind insa obligata de nici un sef zelos si ïmpunator” si ma intreb daca fenomenul acesta de „indobitocire: are radacini chiar atat de adanc infipte in constiinta neamului romanesc. Constat cu stupoare ca da, de vreme ce termenul exista chiar si in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, deci este un termen oficial si cu racord in prezent.


„ ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale ( Morala- Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile ); a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.”