Originally Posted by illotempore2002:
|
Are o anume prospetime Plath, in limbajul ei nesofisticat, de copila, limbaj simplu, curat, insa nu-mi place vaicareala ei, nu stiu, e o depresie de o tristete prea.....simpla....parca nu ascunde nimic in spatele acestei tristeti, e o tristete goala, asta e feeling-ul pe care mi-l da. Genul de depresie din plictiseala.
Sau altfel spus, nu e credibila.
|
ba mie tocmai asta-mi place, sinceritatea, şi totodată simplitatea care dă profunzime trăirilor.
cât despre plictiseală nu cred să existe ceva mai dureros ca plictiseala unui sufleţel bolnav.
