Cinemagia Forum - View Single Post

illotempore2002 · 30 Sep 2009, 13:50

Intr-adevar, Stralucirea eterna a mintii neprihanite e un film cu totul exotic. Intre noi fie vorba, my no.1 din filmografia Gondry este Science of sleep, dar aici vbim de Kaufman.

Adaptation mai ales este foarte ingenios. Principiul e cel felinnian din Otto e mezzo, in care artistul/creatorul are un trac puternic si prelungit cand se gandeste la produsul lui, nefiintat inca. Si in tot timpul asta in care se gandeste (despre ce sa scrie oare, cum anume sa scrie, in ce forma sa le puna pe toate, cine sa fie Eroul, ce anume sa i se intample, ce dorinta sa-l impinga de la spate?), filmul, bazat pe fix acest scenariu care inca nu exista (si totusi el exista, pt ca, nu-i asa, asta facem acum, ne uitam la un film care are la baza un scenariu) se desfasoara netulburat, parcurgand etapele firesti: expozitiunea, lipsa pe care o sufera Eroul (da, Charlie kaufman, scenarisul si personajul principal al acestui film, este un Erou care are o misiune de indeplinit si in ciuda obtsacolelor, nu renunta la principiile sale), intriga/the hook, depasirea obstacolelor, etc.

Filmul, dincolo de faptul ca este entertaining, contine si o lectie foarte buna de scenaristica. Si are si un profesor care sa ne transmita lectia asta, nimeni altul decat robert McKee, "tatal lor", al scenaristilor. Apare in mijlocul unui amfiteatru si de acolo tipa tiranic la audienta si la noi: you have to add drama to your script. Trebuie sa ai twist-uri spectaculoase. In lume au loc atatea drame, crime, violuri, cataclisme, lucrurile astea constituie esenta unui film (chiar asa, de ce este prezentat McKee ca un tiran nemilos, rigid, fixist

, pesemne pt ca Kaufman sau Jonze nu adera totalmente la principiile lui de storytelling?)

Ce mi-a placut cel mai mult: primele 80% din film au avut forma unei supe usor insipide (insa totalmente atragatoare si incitante in continut), pt ca vedeti voi, scenaristul nu stia despre ce sa scrie in filmul lui, asadar nu exista....nimic. Dupa intalnirea cu McKee, care il sfatuieste pe tanarul scenarist sa scrie un final revelator, neasteptat, socant (dar totusi justificat) pt scenariul lui, filmul devine brusc un "film de actiune": in numai 5 minute au loc urmariri, accidente de masini, impuscaturi, crocodili ucigasi, marturisiri adanci de iubire fraterna, moartea unui protagonist (fratele geaman al lui kaufman). In aceste ultime minute ale filmului sunt condensate toate cliseele filmului american de categorie B, clisee care ii repugna total lui Kaufman. Ce este insa genial este ca tot potopul acesta de clisee se incheaga organic de coerent cu restul filmului, fara a fi, culmea, nimic fortat.

30 Sep 2009, 13:50	#3
illotempore2002 Guru Join Date: Apr 2007 Location: Bucuresti Posts: 5,244	Intr-adevar, Stralucirea eterna a mintii neprihanite e un film cu totul exotic. Intre noi fie vorba, my no.1 din filmografia Gondry este Science of sleep, dar aici vbim de Kaufman. Adaptation mai ales este foarte ingenios. Principiul e cel felinnian din Otto e mezzo, in care artistul/creatorul are un trac puternic si prelungit cand se gandeste la produsul lui, nefiintat inca. Si in tot timpul asta in care se gandeste (despre ce sa scrie oare, cum anume sa scrie, in ce forma sa le puna pe toate, cine sa fie Eroul, ce anume sa i se intample, ce dorinta sa-l impinga de la spate?), filmul, bazat pe fix acest scenariu care inca nu exista (si totusi el exista, pt ca, nu-i asa, asta facem acum, ne uitam la un film care are la baza un scenariu) se desfasoara netulburat, parcurgand etapele firesti: expozitiunea, lipsa pe care o sufera Eroul (da, Charlie kaufman, scenarisul si personajul principal al acestui film, este un Erou care are o misiune de indeplinit si in ciuda obtsacolelor, nu renunta la principiile sale), intriga/the hook, depasirea obstacolelor, etc. Filmul, dincolo de faptul ca este entertaining, contine si o lectie foarte buna de scenaristica. Si are si un profesor care sa ne transmita lectia asta, nimeni altul decat robert McKee, "tatal lor", al scenaristilor. Apare in mijlocul unui amfiteatru si de acolo tipa tiranic la audienta si la noi: you have to add drama to your script. Trebuie sa ai twist-uri spectaculoase. In lume au loc atatea drame, crime, violuri, cataclisme, lucrurile astea constituie esenta unui film (chiar asa, de ce este prezentat McKee ca un tiran nemilos, rigid, fixist , pesemne pt ca Kaufman sau Jonze nu adera totalmente la principiile lui de storytelling?) Ce mi-a placut cel mai mult: primele 80% din film au avut forma unei supe usor insipide (insa totalmente atragatoare si incitante in continut), pt ca vedeti voi, scenaristul nu stia despre ce sa scrie in filmul lui, asadar nu exista....nimic. Dupa intalnirea cu McKee, care il sfatuieste pe tanarul scenarist sa scrie un final revelator, neasteptat, socant (dar totusi justificat) pt scenariul lui, filmul devine brusc un "film de actiune": in numai 5 minute au loc urmariri, accidente de masini, impuscaturi, crocodili ucigasi, marturisiri adanci de iubire fraterna, moartea unui protagonist (fratele geaman al lui kaufman). In aceste ultime minute ale filmului sunt condensate toate cliseele filmului american de categorie B, clisee care ii repugna total lui Kaufman. Ce este insa genial este ca tot potopul acesta de clisee se incheaga organic de coerent cu restul filmului, fara a fi, culmea, nimic fortat. Last edited by illotempore2002 : 02 Oct 2009 at 21:42.