[Liviu-]

nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .

Experiente asemanatoare am avut si eu. Inca un alt argument inatacabil si foarte important este faptul ca acei credinciosi stiu ca exista Dumnezeu pentru ca il simt. Sa nu se inteleaga gresit, nu dispretuiesc acele persoane, ba chiar pe unele le respect, dar ma irita putin modul asta de gandire. Mai ales cand sunt atacat ca gandesc "prea logic"... Eu ce as putea spune? "Tu nu gandesti deloc"? Bineinteles, in majoritatea cazurilor, pentru ca sunt si persoane care o fac, cum putem intalni si in paginele precedente ale topicului