Cum m-am "apropiat" mental de Iran? Prin 3-4 "porti":
istoria clasica a Imperiului Arab (de la Mahomed, prin dinastiile Omeiazilor, ale Barmekizilor, Sasanizi si povestile lor tragice (le cunosc in linii mari sau medii, in nici un caz in detaliu, nu va iluzionati). A doua porticica a fost
Persii a lui Eschil iar a treia, nimic altceva decat filmul de animatie
Persepolis care ocupa cel mai special loc in inima mea din tot ceea ce inseamna arta vizuala
M-a durut destinul Barmekizilor de parca ar fi fost istoria gazarii familiei mele la Auschwitz.
Ce zic cele 'O mie si una de nopti": "Aceasta istorie plina de lacrimi, ce asterne pe domnia Califului Harun al Rasid o pata de sange pe care n-ar putea-o spala nici cele 4 fluvii dimpreuna"
Oameni inteligenti, spirite solemne, mandre, genii ale finantelor si ale administratiei unui imperiu in plina ascensiune, care se intindea vazand cu ochii peste Asia, Iberia, Nordul Africii, cu o forta de nestavilit, aceasta dinastie persana a avut cea mai mare influenta asupra Califilor marelui imperiu. Epoca Barmekizilor a fost identificata cu epoca de aur abbasida.Atat de influenti erau incat Harun al Rasid nu mai avea somn noaptea. Desi fire nu foarte razboinica, Harun nu se simtea in siguranta vazand omnipotenta Baremkizolor. Bun prieten cu ei, prieten de pahar, cei mai apropiati oameni lui, de cu multe generatii in urma, a sfarsit prin a-i decapita/intemnita intr-o noapte, in drum spre Raqqa.
Dupa Tabari (mare istoric al imperiului arab), califul i-a adunat pe barmekizii prezenti si "dupa ce s-au sfatuit despre trebile domniei cu Yahya, le-a daruit caftane impodobite, voind parca a face sa inceteze zvonurile de pierzanie ce se auzeau de la o vreme despre ei. Si iata ca erau cu totii linistiti si voiosi".
Cateva ceasuri mai tarziu, va imaginati si voi, va izbucni una din furtunile cele mai sangeroase din istoria islamului. Unii au fost decapitati in acea noapte, restul prinsi si torturati in inchisoare si lasati sa moara in chinuri.
Cum a resimtit poporul pierderea Barmekizilor?
"Soarele darniciei s-a ascuns; mana milosteniei s-a uscat, oceanul marinimiei s-a retras, de cand Barmekizii nu mai sunt".
O sa continuu, mi-e teama sa nu plictisesc cu postari asa lungi.