[Deleted]

Mesaj mutat aici de la topicul „Să învăţăm puţină gramatică" de la secţiunea de sugestii şi reclamaţii şterse de Pitbull.

Apreciez faptul că ai încercat să îţi susţii ideea prin argumente, Deleted, însă partea cu numeralele mi s-a părut de umplutură, pe lângă subiect. Aşa cum am mai spus, nu m-am documentat încă în privinţa normării propuse de Academie pentru situaţia în discuţie, iar opinia pe care am enunţat-o în mesajele anterioare se bazează exclusiv pe un simţ al limbii . Ai dreptate în privinţa provenienţei lui de, însă, în virtutea ideii (pe care observ că o menţionezi şi tu) că

, consider că şi păstrarea lui de ca variantă normată secundară, datorată uzitării şi insuficient argumentată etimologic, în construcţii precum Substantivul ştiinţă se scrie cu doi de i. sau Sunt cinci de Ion pe lista candidaţilor. ar fi binevenită.
P.S.: Eu aş tinde să mă feresc de termenul regulă într-un context lingvistic. E cam contradictoriu cu statutul de organism viu al limbii. În ceea ce priveşte normarea temporară formulată de Academie, eu ader la termeni precum normă, propunere, recuzare etc.

te rog să reciteşti ce am scris acolo

cred că ai dat o interpretare restrictivă

anyway, m-a interesat mai mult transferul logico-semantic - de aia m-am raportat la categoria denumită "cuantificatori" - or, numeralul, ca parte de vorbire, era doar punctul de plecare, reperul "formal" din structura noastră mentală

adevarata problemă rezidă în tratarea substantivului ca numărabil sau nu (egal valabil şi pentru substantivele nume proprii, şi pentru cele "metalingvistice", cum era acel "i")

de aici încolo, se poate discuta

btw: cu argumente - când poţi justifica "norma", devine mai lesne de însuşit

p.s. m-ar interesa sensul pe care tu îl atribui opoziţiei (?) "normă"/"regulă" (socoteşti durata de aplicabilitate drept "trăsătură distinctivă"?)