Originally Posted by halebardul:
mistah j
ma adresam lui deleted
deleted
faza cu "gem de capsuni" "gem de capsune" nu era data ca exemplu de problema echivalenta. Doar ca alta problema "incuietoare", dar fara legatura cu aia cu "i"-urile.
"cati Vasile" da, era.
eu tot susttin ca scrii ori <cati "i"> asa, cu ghilimele, ori <cati de i> in care de-ul tine loc de ghilimele (pe care mi-a fost lene sa le pun, implicand inca doua shifturi)
nu cred ca scrii <cati i> pentru ca poti crea confuzii: "a fost pus sa care tot atatia saci cati i se pun magarului in spinare." vs "cati i se pun cand scriem copiii articulat?"
btw, cati 10 ai luat la gramatica?
(once upon a time in the west)
|
Topicul ăsta ar trebui intitulat: Să „ne” râdem! Mama mă-sii de gramatică!
Fiindcă trebuie să intrăm şi în „structura de adâncime” a Grupului nominal ca să putem înţelege ce ni se petrece în minte, de ce ne sună mai bine „câţi de i” în loc de „câţi i” (acolo, în urechea internă). Iar demonstraţia va fi pe etape.
- Construcţia cu
de (prepoziţie) se utilizează în structuri de tip [numeral cardinal +
de + substantiv] atunci când determinantul numeral este compus de la
douăzeci în sus (cu excepţia cazului când numeralul este un compus al numeralelor cuprinse între
unu şi
nouăsprezece, cum ar fi:
o sută treisprezece, cinci mii patru sute nouă etc.)
Prin urmare:
două cărţi,
douăzeci şi două de cărţi,
o sută două cărţi (am ales un substantiv feminin,
carte, de aici şi acordul).
Necunoaşterea acestei reguli (care variază în funcţie de numeral) poate conduce la o anumită nesiguranţă în vorbire în construirea unor numerale, cărora vorbitorul le atribuie, prin extensie, un nejustificat
de (fenomen denumit „hipercorectitudine”):
o sută două de articole.
- Sub aspect strict formal, acest
de (antepus) ar părea că situează substantivul într-un raport de subordonare faţă de numeral, dar datorită faptului că numeralul care cunoaşte forme flexionare ia forma de gen a substantivului (acordul!), gruparea [numeral +
de] poate fi interpretată şi ca o unitate funcţională, aceea de
determinant al substantivului. Drept dovadă, construcţiile de tip: „
cei / acei / ceilalţi două sute douăzeci de utilizatori”.
- Cu toate acestea, construcţia cu
de poate apărea şi la numeralele mai mici de
douăzeci, când ele însoţesc un substantiv „metalingvistic”, adică denumiri ale unor unităţi ale limbii: un numeral substantivat, o literă, o notă muzicală sau orice cuvânt sau segment de cuvânt citat:
doi (de) 3, doi (de) i, doi (de) re, doi (de) care. În acest caz, vorbim de o variaţie tolerată. Că doar tre’ să fim toleranţi!!!
- Ce am făcut până acum? am tot numărat. Apelând la o categorie de elemente denumite „
cuantificatori”.
Cuantificarea substantivului se poate face prin
determinaţi cantitativi şi o serie de termeni, adjuncţi ai acestuia: numeralele cardinale propriu-zise, unele adjective pronominale (nedefinite, cum sunt:
fiecare, orice, vreun, toţi, câţiva, ori interogativ-relative:
cât? câţi?), dar şi alţii, pe care îi las să doarmă la locul lor. În toate aceste cazuri e implicată ideea existenţei unei
pluralităţi.
Cuantificatorii (atât numeralul ordinal, cât şi adjectivul pronominal) intră în aceeaşi clasă a
atributului adjectival. Cum s-a văzut, prepoziţia
de aparţine
numeralului, care are comportament adjectival, la fel ca în secvenţele:
destul de, astfel de, extrem de.
Structura numeral +
de se aseamănă şi altor construcţii substantivale cu valoare de cuantificatori nedefiniţi, de tipul
un grup de (oameni), o mulţime de, o sumedenie de etc., decodată ca determinativ (nu centru), deoarece acordul se face uneori cu substantivul la plural:
un grup de utilizatori s-au … (voi ştiţi ce). Prin aceasta se produce un acord semantic (sau logic), iar nu strict gramatical (sau formal), al subiectului cu predicatul. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea unei combinate cu acordul „prin atracţie”!
Nu insist asupra atributului adjectival exprimat prin
adjective pronominale interogative (sau relative), fiindcă acordul în gen, număr, caz cu substantivul determinat nu ridică probleme.
- În ambele situaţii fiind vorba de cuantificatori ai unui nominal, în cazul ăsta de răsunet forumistic asistăm la un transfer (logico-semantic): de la numeralul cardinal (
doi de i) la adjectivul pronominal relativ (
câţi de i), căruia i s-a alipit astfel un
de (de import).
Cu atât mai mult cu cât acordul formal impus în genere de substantiv „se subţiază” aici, în faţa unui substantiv care - el însuşi – e resimţit ca fiind mai „slab” decât unul concret. Fără să mai punem la socoteală şi absenţa mărcii de plural, care ne-ar fi ajutat la recunoaşterea ca atare a unui substantiv (doar de aia recurgem la exerciţiul de substituire înăuntrul paradigmei ori de câte ori suntem nesiguri).
- Din punct de vedere formal, regula e strictă:
câţi i, câţi copii, câţi oameni.
Dar limba este vie. Normele se modifică din mers: abaterea nostrificată se impune, treptat – silindu-i în cele din urmă şi pe ăia să o aşeze, regulamentar.
Poate că au şi făcut-o între timp, iar eu nu ştiu: e suficient să dai un telefon la Academie.
Mai vrei?
P.S. Chestia aia cu tastatura e bla – bla

(
once upon a time in the East)