Five Dedicated to Ozu [by Abbas Kiarostami] (2003)
http://www.imdb.com/title/tt0409965/
trebuie multă răbdare pentru a rezista celor aproape 75 de minute care alcătuiesc cele 5 poveşti ce au în prim plan
apa.
am să o relatez, pe scurt, pe cea mai palpitantă dintre ele. ecranul care a fost complet alb vreo 3-4 minute începe să prindă culoare. o plajă pustie. camera rămâne într-un cadru fix, având apa (marea, sau ce-o fi fost ea) la o distanţă de2-3 metri. valurile se sparg lin de ţărm. se aude zgomot de păsări: raţe. peste câteva minute încep să apară raţe care merg în şir indian de la stânga spre dreapta.
sunt de toate soiurile şi de toate vârstele, care mai de care mai haioasă, unele dintre ele aleargă, însă toate merg drept, ca şi cum ceva sau cineva le-ar împinge de la spate. trec 2, 4, 6, 8, 10 minute, cârdul de raţe pare să nu se mai termine. la un moment dat cadrul rămâne gol, doar cu nisipul şi marea ca fundal. se aude doar zgomotul apei. când tocmai speram că povestea nr. 4 s-a terminat se aude iar măcăitul raţelor, ca după puţin timp ele să-şi facă din nou apariţia, de data asta venind din partea dreaptă a ecranului spre partea stângă, numai că parcă sunt mai multe şi mult mai grăbite, totuşi unele dintre ele au timp să se oprească şi să ciugule câte ceva de prin nisip.
nu ştiu, probabil că genul ăsta de film o fi bun ca terapie, pe mine una zgomotul mării, imaginea fixă, supraexpunerea, sau subexpunerea ei, aşa cum sunt folosite aici nu a făcut decât să mă irite. nu am habar ce-a vrut să spună autorul cu aceste 5 filmuleţe...